Klaus Werner sau Salamul de Siviu

La data scrierii acestui text (23 septembrie 2024), mai erau până în ziua alegerilor parlamentare (1 decembrie 2024) două luni și opt zile sau nouă săptămâni și șase zile. O perioadă de timp mai mică de șase luni și, cu siguranță, mult mai mică decât un an sau chiar doi ani.

Spunem acest lucru pe care, cel mai probabil, îl cunoaște foarte multă lume pentru că există o recomandare a Comisiei de la Veneția care spune că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an de zile înainte de data alegerilor. Există opinii ale unor membri ai Comisiei de la Veneția și chiar și ai Curții Constituționale a României care spun că modificarea legislației electorale nu ar trebui să aibă loc într-o perioadă mai scurtă de doi ani până la data alegerilor.

Dar acestea sunt doar recomandări, care se regăsesc în Codul de bune practici electorale al Comisiei de la Veneția. România nu are nici o prevedere legală în acest sens și nu are nici un cod electoral unitar, care să statueze principiile generale ale alegerilor. De aceea, de exemplu, se poate achiziționa spațiu de emisie pentru alegerile europarlamentare, dar nu se poate achiziționa spațiu de emisie pe TV sau radio pentru nici un alt fel de alegeri.

În schimb, dacă nu există un cod electoral unitar și nici prevederi legale care să interzică modificarea legilor electorale cu un an înainte de alegeri, există Curtea Constituțională a României, emitentă a numeroase decizii care au reglementat acest lucru.

Prima dată când CCR a dat o decizie legată de modificarea unei legi electorale cu mai puțin de un an înainte de data scrutinului a fost în 2012, atunci când PSD, prin senatorul (la acea vreme) Trifon Belacurencu, a inițiat modificarea legii referendumului, astfel încât un referendum să fie declarat valid dacă la el participă 30% din populația cu drept de vot a țării, în loc de 50%, cum era până atunci. Modificările aduse legii referendumului au fost atacate la CCR de către PD-L. CCR a decis că modificările sunt constituționale, dar, pentru că există Codul de bune practici electorale al Comisiei de la Veneția, modificările aduse legii nu se vor aplica decât după un an de la promulgarea legii modificate. Astfel, a argumentat CCR, nu se vor schimba regulile în timpul jocului, dat fiind că în acel moment se discuta suspendarea și apoi demiterea prin referendum a președintelui Traian Băsescu. Așa a și rămas Petrov președinte încă doi ani și jumătate, până în decembrie 2014.

Klaus Überalles Iohannis își dorește, mai nou, să fie senator al României. Pentru a atinge această nouă bornă în siviul (CV-ul) domniei-sale atât de împănat cu funcții comode, este nevoie ca cineva, de preferat niște slugoi, să modifice legea alegerii Senatului și a Camerei Deputaților. Astfel, ar trebui ca, în urma modificării acestei legi electorale, președintele României să poată candida la alegerile parlamentare pe lista unui partid. În cazul de față, PNL.

Iată că avem următoarea situație: cca. două luni (< șase luni) până la alegeri, o lege electorală și niște unii care vor să o modifice (pe ea, pe legea electorală). Mai mult, vor să o modifice în interesul unei singure persoane, ceea ce contrazice un alt principiu al dreptului, care spune că legile trebuie să aibă caracter general, nu individual.

Până acum, Curtea Constituțională a respins ca neconstituționale, din start, orice încercări de modificare a vreunei legi electorale cu mai puțin de șase luni înainte de data alegerilor. Nu există semne care să indice că ar acționa diferit în acest caz.

Nu plângeți, însă, domnule președinte că nu vă veți trece în siviu și funcția de senator anul acesta. Veți fi, cumva, la egalitate de puncte cu domnul Crin Antonescu: el a fost senator, dar n-a fost președinte, dumneavoastră veți fi fost președinte fără a fi fost senator. Bine, măcar senator interimar puteau să vă facă, dar și pentru asta trebuia să modificați vreo lege electorală.

3.109 vizualizări