Spre deosebire de Pantelimon, care petrece toată noaptea, Alba Iulia e un orășel care petrece tot anul. Pentru că are cea mai cetate Vauban din țară, abia renovată cu vreo 70 de milioane de euroi din bani europeni. Sigur, banii s-au scurs în contracte meșteșugite, de care au profitat amicii administrației locale, alde Danil Sabău și alții, ale căror fapte de vitejie financiară au mai fost prezentate în paginile noastre. Dar, în lipsa unor procurori DNA care măcar să mimeze munca, băieții și fetele din subordinea lui Mircea Hava, primarele și unul dintre ultimii dinozauri ai vechii gărzi PDL, au toate motivele să sărbătorească. Prin urmare, de cîțiva ani buni, Alba Iulia a devenit un fel de orășel petrecăreț, în care banii sînt aruncați pe fel și fel de petreceri cîmpenești, mai ceva ca la un concert de manele.
Desigur, printre evenimentele puse la cale de administrație, plătite la suprapreț, dar “gratis”, în sensul că intrarea e liberă, există și cîteva care sînt OK, cum ar fi Festivalul Dilema veche, Rowmania ori Festivalul Roman Apulum, dar și multe rateuri, precum un delirant concurs de fotografie, pus la cale de doi oengiști de catifea, care atunci cînd nu sînt oengiști sînt ba patroni de firmă aflată în asocieri în participațiune cu Primăria, ba patroni de ziar. Dar despre asta, mai pe larg, altă dată.
Totul de dragul turismului.
Sanchi, Alba Iulia își propune să devină un fel de punct energetic de maximă atracție turistică. Căci ăsta e, oficial, motivul pentru care anual se sparg niște milioane bune pe petreceri. Și alte sute de mii pe diverse advertoriale în care adevărul e strîns de gît și făcut de rușine. Bașca, milioanele astea bune ce se duc pe evenimente sînt, mai mereu, dublate de la Consiliul Județean, unde se joacă de-a boss-ul un alt amic al primarelui, Ion Dumitrel, și el o făptură politică neatinsă de brațul orb al DNA-ului local. Există, așadar, la Alba Iulia și un festival de teatru – internațional, nene – în care zboară o jumătate de milion anual, cu toate că la o aruncătură de băț, la Sibiu, e un festival pe care Alba Iulia n-ar avea cum să-l depășească nici dacă politicienii locali ar fi distribuiți în piese, în rol de hoți, și-ar face reprezentația vieții lor. Apoi, Alba Iulia are și un festival de film, cu toate că abia dacă se face un an de cînd s-a redeschis un cinema. Și asta în condițiile în care, la o altă aruncătură de băț, la Cluj, există TIFF. Și mai are și concursuri sportive, gale de premii, și city race, și zile ale orașului, zile ale cetății, concursuri și toate cele. Ce mai, nici un week-end fără o cîmpenească.
Și de dragul bugetofagilor locali
Pe lîngă milioardele de turiști însă, toate aceste chermeze mai au și un alt scop. Adicătelea, după ce a renovat Cetatea Vauban, Primăria a antamat-o unor amici. Căci toate spațiile comerciale și de alimentație publică din Cetate au ajuns la amici: Țălnar, fotbalistul, un fel de vedetă locală și amic al directorului de la Spații Publice, deține o bază sportivă cu piscină și toate cele, în suprafață de un hectar, pentru care dă 50 de euro lunar Primăriei. Fiica unei directoare și fiul alteia dețin și ele cîte un spațiu pentru care plătesc 100, respectiv 50 de euroi lunar. Sabău, patronul firmei care a renovat Cetatea, are și el 10 hectare pentru care dă 800 de euroi lunar, plus un hotel medieval pentru care dă 200. Și așa mai departe. Or, dacă tot le-a dat Primăria spațiile alea pe nimic, e normal să le organizeze și evenimente, nu? Să fie toată lumea mulțumită. Ah, și să nu uităm de presă. Căci de unde să mănîncă gura lingăilor locali dacă nu tot din bani publici? Bine, nu totul merge la presă, ci numai 10%. Căci, la fel ca parandărătul, și taxa de protecție clasică e la același nivel.
