După cum rezultă din sondajele de opinie şi ne-o arată şi experienţa, femeile citesc mai mult decît bărbaţii. Ceea ce nu înseamnă însă că bărbaţii ar avea din principiu ceva împotriva lecturii. Lor însă această ocazie li se iveşte mai rar decît femeilor. Nu stau ore întregi la coafor sub cască, nu sînt secretare şi nu umblă cu poşeta cu o carte înăuntru în metrou.
Dacă merge la serviciu cu metroul, un bărbat care se respectă citeşte un ziar de sport, nu o carte despre care nu poate discuta apoi cu colegii. În pauza de masă, bărbatul nu deschide o carte, ca femeile, ci o cutie de bere. După program, cînd se duce la un şpriţ cu băieţii, evident că el nu-şi găseşte timp de lectură, fiindcă acolo dezbate grav chestiuni de viaţă şi de moarte, cum ar fi relaţiile şefului cu tipa angajată de probă. Iar cînd ajunge acasă, ce să facă mai întîi? Să ia cina în faţa televizorului sau să se-apuce de-o carte?
În plus, cînd e vorba de romane, i se pare suficient că viaţa lui e un roman, încît de ce-ar mai citi toate prostiile inventate de alţii? Dacă Mihaela Rădulescu ar începe să scrie romane cu poze ar fi cu totul altceva. Sau dacă la restaurant vinul s-ar vinde cu „inserturi“, adică dacă la două sticle s-ar da şi o carte, măcar ar răsfoi-o, să vadă dacă are vreo legătură cu eticheta vinului. Ori dacă tot acolo, împreună cu vinul casei, chelnerul i-ar recomanda şi cartea casei, asta i-ar putea deschide apetitul pentru lectură. Nişte povestiri, ca aperitiv, un roman de cursă lungă după friptură şi, pentru acasă, ultimul volum de Mihaela Rădulescu, dar să aibă şi poze.
