America profundă a produs un top de zece cărţi care ar trebui interzise. Printre ele se află şi Brava lume nouă a lui Huxley, din motive de limbaj ofensator. E de mirare că România profundă nu mişcă nimic în această direcţie, la iniţiativa vreunui primar inimos sau a deputatului Silviu Prigoană.
Fiindcă mergînd pe firul cauzelor de profunzime, e limpede că violatorii rurali se inspiră din pagina aceea din Răscoala lui Rebreanu, încît dacă nu tot romanul, măcar pagina cu pricina ar trebui pusă la index. Spărgătorii se inspiră cu certitudine din Punguţa cu doi bani şi din Ivan Turbincă, texte care ar trebui interzise cititorilor sub 18 ani. Pe această listă e obligatoriu să figureze Craii de Curtea-Veche, care încurajează beţia, jocurile de noroc şi prostituţia juvenilă. Nu trebuie să lipsească Groapa lui Eugen Barbu, care incită la furt calificat şi omor cu premeditare. Ultima noapte de dragoste… de Camil Petrescu explicitează corupţia şi idealizează analfabetismul oamenilor de afaceri. La ţigănci, de Eliade, deschide apetitul pentru etnobotanice şi frecventarea caselor de toleranţă. În Cărţile cu Apolodor, de Gellu Naum, sub aparenţa unor inofensive volume pentru copii, autorul îndeamnă la vagabondaj şi la atitudini emo. O scrisoare pierdută încurajează adulterul şi şantajul de presă. Fraţii Jderi, de Sadoveanu: apologie a precursorilor baronilor locali din Moldova.
