La mine în oraş a apărut o sperietoare sonoră, instalată pe lângă Teatrul „Jean Bart“. Din când în când, sperietoarea emite nişte sunete gâjâite de cioară supraponderală.
Ciorile, însă, target-ul principal al sperietorii, nu par deranjate de răcnetele sperietorii, majoritatea văzându-şi de activităţile curente: vânzări de telefoane furate, contrabandă cu ţigări inexistente, mici buzunăreli şi tradiţionalul cerşit. S-ar prea putea, totuşi, ca zgomotele alese să nu fie cele mai potrivite, sperietoarea fiind mai eficientă dacă din difuzoare s-ar auzi hămăieli de câini-lupi sau imnul sperietorilor, deja clasicul „Vine poliţia!“.
pariam de mult ca esti tulcean… 🙂 M-s speriat pe mine intr-o zi…da ,,culoarear cred ca de unde nu am „culoarea” potrivita
ciorile sunt niste fiinte inteligente nu le mai asemuiti cu erorile genetice
Nu-s tulcean, doar locuiesc de ceva vreme în Tulcea.
ahaha tulceanule, you are right, era sa mor odata de sperietura ce am tras-o de „ciorile ” si a lor galagie…..trebuie s-o mai puna pe aia cu „buhuhu” hahah