Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lefka dandana

Zoom Lefka dandana

Stabilisem, de comun acord, un parteneriat cu Christian Tour, astfel încît ei să-mi asigure cazarea, iar eu să dezvălui secretele Lefkadei. Precum ați văzut, am scormonit insula în lung și-n lat. Plaje, prețuri, aglomerație, trucuri. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din tîrg. De ce? Simplu. Din cauza mea. Data sejurului cădea cum nu se putea mai bine. 9-16 august. Am mai pus, de la mine, un sejur de trei zile în Peraia. Peraia e un fel de Eforie Nord, ceva mai grecesc.

Dar, cum nu negociasem nimic cu Peraia, mi-am continuat periplul către Lefkada. Ei, și de acolo vine surpriza. După patru ore și jumătate de drum am traversat tunelul subteran și, în jurul orei 16, am aterizat, cu cățel, cu purcel, în hotelul Tesoro. Mă prezint la recepție și înmînez bilețelul de amor estival.

– Hm, zice recepționerul cărunt, căutînd de zor prin calculator. De regulă, sejururile de la Christian Tour încep lunea.

Omul a mai zăbovit cîteva minute, apoi s-a întors spre mine, măsurîndu-mă circumspect:

– Nu, nu e.

Bărbatul cărunt s-a uitat pe rezervarea cu care venisem și și-a desfăcut brațele în lături.

– Da, domnule, ziua e 9, dar septembrie!

– Imposibil.

I-am smuls hîrtia din mînă. Acolo stătea scris, clar, să citească și proștii: 9-16.09.2019.

M-am albit, da, dar în sufletul meu a înflorit revolta. Cum e posibil? Ați profitat de mine, v-ați bazat pe imensa mea naivitate. Mai ales domnișoara Raluca, cu glasul ei catifelat…

Pun mîna pe telefon și sun la Christian Tour. Cine-mi răspunde? Ați ghicit. Încep în trombă:

– V-ați bătut joc de mine. Agenție de… ce sînteți!

Vocea catifelată tace preț de cîteva secunde.

– Da’ unde sînteți?
– În Grecia, domnișoară, unde m-ați aruncat ca pe o măsea stricată!

– Și ce căutați în Grecia acum? – mă întreabă mironosița.

– Cameră caut. Aia pe care mi-ați vîndut-o fără să mă întrebați.

Domnișoara Raluca tace. Aud cum clicăie pe taste.

– Păi – zice –, domnu’ Iaru, era vorba de 9 septembrie. Am și corespondența cu dvs. Mi-ați confirmat.

– Ce am confirmat, domnișoară?

– Rezervarea. Am mail-ul dvs. în fața ochilor.

Și mi-l retrimite. Cuvînt cu cuvînt. Septembrie, frate.

Mă uit ca vițelul la poarta nouă. Mă frec la ochi. Recepționerul mă vede și-mi dă un pahar cu apă.

– Și acum eu ce fac?

– Stați să vedem. Vă sun cît pot de repede. Mergeți, vă rog, la sediul nostru din Nidri…

Cobor încă patru kilometri spre sud, spre Nidri. Mă uit cu atenție pe partea stîngă. O biserică, o brutărie, Euro Rent și apoi biroul de turism. Nimeni de acolo nu știe nimic – alte glasuri, alte companii. Cătrănit, mă trag la un local, Roots (se mănîncă bine, țineți minte). Fac calcule în minte, deschid Booking.com, vacanța e futută.

Cînd să cer cafeaua, sună telefonul. Raluca și destinul mă iau cu binișorul:

– V-o dau la telefon pe colega mea Lucia. Ea știe mai bine.

Alta acum, îmi zic. Sigur e psihologul firmei, o să mă aburească cu un discurs motivațional.

– Bună ziua, zice Lucia, la fel de catifelat-optimistă, nu vă panicați. Aveți răbdare cîteva minute. Am contactat toți operatorii noștri din zonă și trebuie, din pămînt, din iarbă verde, să găsim ceva onorabil.

Nu vă panicați mă trage în jos fără milă. Doar cuvintele ceva onorabil sună ca un cîntec de sirenă. Dacă e vorba de ceva onorabil, înseamnă că deja au găsit ceva neonorabil, deci pot dormi pe undeva.

Vine a doua bere (vă recomand Mamos) și, odată cu ea, încă un telefon. E Raluca.

– Să știți că nu v-am găsit ceva echivalent. Și mai e ceva, e în două locuri.

– Nu mai căutăm. Lăsați.

– Să știți că, pînă luni, prima locație e așa și așa, dar are piscină.

– Nu contează.

– Dar a doua e super, e pe malul mării, e lux. Un hotel proaspăt construit, de-abia l-au băgat în circuit.

– OK, și cum procedez? Sînt pierdut în Nidri.

– Mergeți înapoi la agenție și căutați-l pe Theo, care e managerul de rezervări… Curaj! Lucia vă ține pumnii.

Zis și făcut. Mă întorc, intru în clădire și, în fund, pe dreapta, într-o cușcă de sticlă, văz doi bărbați. Intru și cel din stînga îmi înșfacă mîna, mi-o scutură și mă ia tare:
Ah, my friend Florin! You are very, very lucky.

În ultimul moment, cineva a renunțat la un sejur. Camera a rămas liberă pînă luni. Al doilea grec încalecă pe scuter și pornim. Ce să vezi? Minune dumnezeiască. Băi, e mai bine decît cu gîndul nu gîndeam.

Nefericirea s-a topit la soare și a lăsat loc cutiilor de bere rece. Chiar lîngă piscină.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]