– Gata, ești proprietară? am întrebat-o pe amică, deși răspunsul era evident. Măcar după norișorii de fum care îi ieșeau grațios din nasul ei cîrn de nefumătoare.
– Stai să vezi ce-am pățit. Trecem peste toată nebunia cu actele, cu notarul idiot care a greșit numele, adresele, sumele, apoi iar numele, pentru ca în final să ne dea actele altor cetățeni, pentru că, nu-i așa, toți oamenii albi seamănă între ei. Dar terminăm noi acolo, trimitem contractul la bancă… Mă sună banca.
„Bună ziua, nu e bine. Sumele trebuie înscrise altfel în contractul de vînzare-cumpărare.”
Bine, zic, haideți că vă dau notarul la telefon, să explicați exact.
„Nu se poate!”
De ce nu se poate?
„Pentru că noi nu vrem să influențăm!”
Și atunci ce facem?
„Păi, noi vă explicăm la telefon ce trebuie făcut și dumneavoastră îi explicați apoi notarului.”
