Pornind de la noua serie Batman, producătorii de la film au descoperit un nou Graal al cinematografiei. “Trebuie să fie real! Să pară real! Să fie ancorat în realitate! Să fie moralizator și cu probleme sociale!”
Da, au fost cetățeni care au apreciat o asemenea abordare. Pentru că nimic nu e mai natural, într-un film în care eroul își trage chiloții peste pantaloni, decît ancorarea în realitate. Asta ca să nu mai vorbim că un multimilionar nu se apucă să lupte cu criminalitatea îmbrăcat extrem de ridicol, chiar dacă are traume psihice majore. E milionar, se poate trata de traume la un psiholog extrem de scump. Sau torturînd prostituate în pivniță. Asta ar fi într-adevăr real.
Probabil că niște oameni neretardați au comentat la un moment dat: “Băi, foarte mișto ideea cu realismul, mai ales cînd îl livrăm pe o piață construită exclusiv pe ideea de escapism. Gen evadare din realitate”.
În contrast cu povestea de mai sus, Kingsman: The Secret Service începe chiar promițător. Nu e serios, nu e realist. E îmbibat în genul de ludicrous care dă șarmul vechilor filme cu James Bond și hazul nebun al primului Machete. Apare elicopterul providențial, inamicii mor de gloanțe sau de ciudă că nu vor fi niciodată atît de glorioși, misiune îndeplinită, pe final moare și unul dintre băieții buni. Personal, cred că a făcut-o doar din spirit de solidaritate cu dușmanii.
Fast-forward vreo douăzeci de ani și povestea continuă nesperat de bine în aceeași notă, cu o luptă delicioasă între răpitorii cei răi și agentul cel bun. După care ultimul moare brusc și complet anticlimactic. Și se rupe filmul.
Pe scurt, ca să ne lămurim: Kingsman e un serviciu secret particular, populat cu gentlemani perfecți și acum, evident, rămas descompletat. Nu e dramatic, așa pățește orice gospodină cînd scoate tacîmurile alea bune pentru rudele de la țară. Pur și simplu e nevoie de sînge nou, pentru că cineva trebuie să salveze lumea de planurile malefice ale oamenilor răi. În cazul de față, de ideile lui Samuel L. Jackson, antierou remarcabil prin faptul că anihilează agenții secreți cu o cetățeancă posesoare de proteze pe post de picioare. Un soi de Oscar Pistorius la feminin. Altfel, personajul lui Jackson e înspăimîntător. Un actor care a atins culmea gloriei ca gangster în Pulp Fiction și acum joacă un mastermind cocalar, fabulos de gay și cam tălîmb nu poate fi decît înspăimîntător.
Inutil să mai spun, pe lista noilor posibili agenți tronează bine-mersi fiul celui ucis în preludiul filmului. Pentru că 1) eroismul se transmite genetic, ca sifilisul și 2) el este un produs al clasei muncitoare, deci sigur va gîdila orgoliul țăranilor care vin să vadă filmul. V-am avertizat din start că filmele cu super-inși o ard moralizator dacă vine vorba de probleme sociale. Ei bine, cam din acest punct filmul începe să se ia în serios și, deși sare elegant înapoi pe linia inițială pentru scurte momente, își pierde avîntul de la început. Degeaba intră Colin Firth excelent în rol, degeaba bate un bar întreg de huligani cu o umbrelă antiglonț, scenariul ține musai să insiste pe drama personală a James Bond-ului în devenire, pe diferențele de clasă socială și, preferata mea, pe importanța lucrului în echipă pentru un grup de inși din care va fi ales un singur agent.
Mai mult, și amenințarea apocaliptică vine ca nuca în perete. Mă așteptam la rechini ucigași cu lasere sau la bomba care distruge hainele (dacă tot vorbim de clasice). Sau, într-o notă modernă, la un virus care adaugă acnee pe toate selfie-urile, ducînd automat la un dezastru planetar. Ei bine, nu. Marele plan esta distribuția mondială de telefoane gratuite, telefoane care, la comanda lui Jackson, vor emite un sunet și toată omenirea se va autoucide în bătaie. N-am văzut ceva la fel de retardat de la infama scenă “Order 66” din Star Wars: Revenge of the Shit.
Finalul filmului condensează excelent cele două tendințe și, din punct de vedere psihologic, pare scris exclusiv de către Fram, ursul bipolar. Pe de-o parte avem oameni care se omoară la ordin de-a lungul și de-a latul lumii (plus, bonus, o mamă care sparge ușa cu toporul pentru a-și ucide copilul) și, de partea cealaltă, avem grupul celor aleși să scape și capetele lor care explodează în cel mai ridicol foc de artificii. Și o prințesă care îi oferă eroului salvator sex anal. Nu, nu glumesc, ăsta e finalul.
Kingsman: The Secret Service. R.: Matthew Vaughn. Cu: Colin Firth, Taron Egerton, Samuel L. Jackson.
