Lumea e a mea face parte dintr-un gen bine delimitat. E unul dintre acele filme despre lumea brutală a adolescenților. Ca gen proxim, aduce aminte de Lylia 4-ever, doar că Larisa (Ana Maria Guran) nu suferă abuzuri chiar atât de extreme. Efectul dorit ar fi același ca-n filmul suedez din 2002, doar că Larisa e numai terorizată, abandonată, bătută și violată, nu și trimisă în străinătate să se prostitueze.
Filmul lui Nicolae Constantin Tănase se delimitează aproape programatic de Noul Val românesc. Lumea e a mea e cât se poate de maximalist, după cum admite și regizorul. E plin de efecte psihologice redate prin slow motion, bași puternici și valuri de apă care străpung violent pânza realității.
Larisa are toate problemele pe care le-ar putea avea o fată de vârsta ei. Mama n-o înțelege, tatăl vitreg o bate, trebuie s-o șteargă la fund pe bunica ei paralizată, o colegă geloasă o umilește pe holurile liceului, iar peste toate se suprapune o lipsă cronică de bani. Partea proastă e că problemele se complică și mai tare, până ajung în punctul în care pare neverosimil ca Larisa să mai zâmbească vreodată. Și totuși o face, pentru că una dintre caracteristicile adolescenței e inconștiența și o preocupare nefirească pentru imediat.
Unele scene din Lumea e a mea par desprinse din filmulețele de pe YouTube cu eleve de școală generală care se ceartă pe un băiat într-o scară de bloc. Doza de autentic e atât de mare încât, dacă le-ai decupa și le-ai pune pe Internet separat, ar apărea potere de utilizatori deciși să-i dea o lecție Anei Popescu (Iulia Ciochină), principala antagonistă din film.
Florin (Florin Hrițcu), principalul interes romantic al Larisei, e unul dintre acei cocalari cu caractere chinezești tatuate pe gât. I se spune Prințul și îl găsești la corporația băiețașilor de cartier – spălătoria auto. Pune șaișpe sute la pariuri sportive și se comportă ușor abuziv cu fetele de liceu, însă nu la fel de abuziv ca amicul său mai de treabă.
Filmul scris de Raluca Mănescu și regizat de Nicolae Constantin Tănase este cel mai bun debut din ultimii ani. Are toate șansele să fie un succes de casă, sau măcar să înregistreze foarte multe descărcări pe torrenți, acolo unde ajung toate filmele după ce parcurg firescul traseu prin cinematografe și mall-uri. Poate că Lumea e a mea n-are rafinamentul artistic al unui film de Puiu sau Porumboiu, dar tensiunea e bine dezvoltată și în nici un caz nu poți spune despre el că e interesant, dacă ai răbdare să treci de primele două ore și jumătate. Ce are în comun cu celelalte filme din Noul Val (și aici trebuie să fie la mijloc un fel de pariu sau vreo regulă nescrisă, pe care vor s-o respecte toți regizorii, indiferent de crezul lor artistic) e scena în care se mănâncă ciorbă. E momentul nelipsit din nici un film românesc. Probabil că regizorii noștri vor ajunge să facă SF-uri cu oameni pe Marte și ființe inteligente din alte galaxii care mănâncă ciorbă pe centura de asteroizi a Saturnului, într-o tăcere apăsătoare, deoarece și-au comunicat deja toate gândurile prin telepatie.
Lumea e a mea, România, 2015. Regia: Nicolae Constantin Tănase. Scenariul: Raluca Mănescu. Cu: Ana Maria Guran, Oana Rusu, Iulia Ciochină, Florin Hrițcu, Ana Vătămanu.
nicio vizualizare
