Într-o bună dimineață am decis să trag chiulul de la birou și să scriu ca un cetățean burghez, de-acasă. Dar asta abia de la 11, pentru că pînă atunci au lucrat băieții de la ENEL, adică n-am avut curent.
A venit curentul? Foarte bine, vecinul a dat bormașina la blană și m-a ținut în concerte încă două ore. A terminat și el? Foarte bine, acum e momentul ca un alt tîmpit să se plîngă de zgomot, adică să bată în calorifer. În final, s-a făcut liniște. am deschis documentul, am apăsat prima tastă și … „Fiaaaaaare vechi cum păăăăăăăr!“. Știu că vă așteptați la niște urmări violente, dar vă înșelați. De data asta umanitatea a învins. i-am servit. le-am dat cu frigiderul în cap. Sau așa îmi place mie să-mi amintesc.
Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013
2 vizualizări
