În forma ei actualizată, DNA arată, la capitolul "Înfricoșare", un potențial suplimentar. După urmăririle și arestările de campanie, după condamnările grele care arată că nici judecătorii nu sînt străini de frenezia anului electoral, miniștrii Guvernului Ponta 3 nu mai au chef de muncă. Nu mai au, cică, curaj să semneze hîrtii, ca să nu pățească ce a pățit Rușanu, sau ce urmează să pățească Chițoiu. Ideea de a fi anchetat pentru o ordonanță sau o hîrtie oarecare – lucruri care fac parte din munca zilnică a unui ministru – paralizează Executivul mai rău ca înțepătura unui scorpion.
Dintre toți miniștrii, Liviu Voinea, de la Buget, are profilul cel mai îndepărtat de al infractorului politic. Universitar, cu un trecut cuminte, fără ambiții cunoscute de a-și îmbogăți rapid urmașii, e celebru pentru modestia lui în relațiile cu clientela. Ei bine, groaza stîrnită de raidurile DNA a pus stăpînire și pe acest șoricel anost, care, tot mai des, amînă sau refuză să semneze acte, dacă nu există pe ele alte zece semnături complementare. Și, cum fiecare acțiune a Guvernului depinde de un buget, cabinetul stă cu toate proiectele și acțiunile încremenite.
Se zice că Ponta a apelat la țigănci să-l descînte de deochi, a vrut să-l îmbete sau să-l ducă la curve, dar micuțul nu s-a lăsat tîrît nicăieri. Stă, cică, de două săptămîni, într-un colț al biroului, învelit pînă sub bărbie cu păturica lui preferată, strînge la piept ursulețul din copilărie și, cum intră cineva pe ușă, cum strigă: "Nu semnez nimic, nu semnez nimic!". După care bolborosește, doar pentru sine, versurile melodiei "Rupe banii, dă-le foc!", de Nicolae Guță.
