În cimitire e bine, nimic de zis, dar acolo ai parte numai de turiste. Pariziencele nu-s nebune să bântuie printre morminte, ca americancele slabe de minte, iar dacă vrei să combini ceva c-o localnică, trebuie să mergi în altă parte. Pentru azi, sugestia este cartierul La Défense.
Pentru că, de ce: așa cum îi știți, francezii sunt un popor foarte moțat, cam ca bănățenii de la noi. De-aia s-au apucat și-au ridicat La Défense din nimic, să nu zică brazilienii sau australienii că sunt capabili să facă orașe nou-nouțe, pe proiect, iar francezii nu. Așa că de vreo treij’ de ani tot lucră și lucră, dar încă tot n-au terminat: de frumos a ieșit frumos, nu zic, dar cam gol. Au venit destule corporații să-și facă sedii acolo, dar mai puține decât fuseseră așteptate, așa că guvernul n-a avut ce face, a umplut urieșeniile alea de clădiri cu funcționari de stat (apropo, francezii-s topiți după munca ”la buget” – grecii sunt mici copii). Ei bine, aici e o pâine de mâncat pentru centauri!
Este exact pe dos față de agățatul în cimitire – acolo trebuie să pari localnic, antiburghez, original și sărac, ca să ai succes la turiste care umblă să facă pe nonconformistele; în La Défense trebuie să arăți a turist rus, a parvenit opulent și culant, ca să te bage-n seamă corporatistele. Sfat: abordează-le când sunt la țigară, nu când sunt la sandwich! Inițial n-am înțeles de ce (sfatul ăsta l-am primit și eu, de la unul mai deștept), dar apoi m-am lămurit: franțuzoaicele sunt teribil de zgârcite, își fac sandwich din cele mai ieftine mizerii și d-aia le e rușine să le vezi ce mănâncă. Pe de altă parte, țigările sunt foarte scumpe, așa că n-ai decât să șezi acolo la momeală, pe treptele de la Grande Arche, cu pachetul așezat lângă tine; după câteva minute încep să se-nființeze, fie câte una, fie în grupuri de două-trei: ”Domnu’, domnu’, nu aveți o țigaretă în plus?”.
Întrebarea e ce poți face în La Défense, dacă n-ai treabă cu corporatistele. Nu prea multe. La Grande Arche e vizitabil, în teorie, dar în practică nu este, din motive enigmatice (Grevă? Nesimțire?). Poți să te plimbi pe o pasarelă aeriană, suspendată deasupra cimitirului (altul!), în spate la Grande Arche. Poți să admiri ”axa istorică” a orașului (impresionantă, dar cine știe cât or fi trebuit să demoleze și ei ca să le iasă așa lungă și dreaptă!). Admiră ce poftești, dar când auzi întrebarea: ”Da’ pe-aici nu șopuim și noi ceva?!”, fugi!
