De când a început să graviteze în jurul partidulețului lui Băsescu, fostul ministru al Justiției și al Externelor, Cristian Diaconescu, a început să-și piardă din anvergura europeană și, pe alocuri, mondială pe care cu greu și-o construise cale de-o carieră. Iar dacă vreți un exemplu edificator, priviți cum, în timp ce foști colegi de partide și de cabinete șterpelesc pagini întregi din operele altora, domnul Diaconescu se mulțumește să plagieze cu ocaua mică.
La data de 10 august a.c., Cristian Diaconescu, ofițer în armata de umbre și fantome a lui Traian Băsescu, a publicat articolul „Reconcilierea ruso-turcă. Valoarea de semnal„, pe portalul ziare.com., inspirat de întâlnirea considerată epocală dintre cei doi tirani ai Mării Negre, cel de la nord, Putin, cu cel de sud, Erdogan. În aceeași zi și la o distanță de câteva mii de kilometri, George Friedman, fostul CEO al agenției de studii strategice Stratfor, care coordonează acum publicația online Geopolitical Futures, publica articolul „Russia and Turkey Maneuver„.
În cele două articole există trei fraze-clonă, care reclamă un ADN comun, adică același tată. George Friedman este de origine evreu budapestan, ca și George Soros, iar Cristian Diaconescu este român bucureștean. Amândoi sunt suficient de bogați pentru a nu fi nevoiți să fure de la un român, și amândoi cunosc suficient de bine România pentru a nu-i suspecta de complicitate cu nesfârșitele rețele de plagiatori români. Iată ce scrie Cristian Diaconescu în articol: „Turcia va cere sprijinul SUA, iar Rusia va dori ca partea americană să nu fie amestecată”. Dincolo de ocean, George Friedman scrie la fel: „(And as soon as clashes occur), Turkey will want U.S. help, and the Russians will want the U.S. to stay out”.
În cea de a doua frază-clonă, Diaconescu își potrivește așa furăciunile: „Rusia nu poate permite Turciei să fie putere dominantă în Marea Neagră. La rândul său, Turcia nu va accepta ca Federația Rusă să controleze Bosforul”. Autorul, pe care hoțul îl evită, fără să-l citeze sau să-i pomenească în treacăt numele, scrie așa: „Russia can’t let Turkey be the dominant power in the Black Sea. Turkey can’t allow Russia to dominate the Bosphorus”.
Bomboana pe colivă este pusă în fraza a treia de Cristian Diaconescu: „Un «quid pro quo» între Rusia și Turcia, pe termen scurt, poate fi o înțelegere impusă Armeniei de Federația Rusă în schimbul unei îndepărtări strategice a Turciei de Polonia și, mai ales, de România. Astfel Turcia își va întări rolul în Caucaz, iar Federația Rusă poziția față de flancul sud-estic al NATO”. Și iată cum și-a exprimat gândurile autorul real în engleza americană: „A quid pro quo designed to build trust could be a Russian-sponsored settlement imposed on Armenia and Turkey pulling away from Poland and particularly Romania. This would strengthen the Turkish position in the Caucasus and Russi’s position to its west”.
E un plagiat mărunt, veți spune. Ce contează trei fraze copiate identic, atunci când Petre Tobă scapă basma curată după ce a plagiat 250 de pagini din cele 390 ale tezei sale de doctorat? Nu, și serios acum: ce-i cu cârteala asta? Dacă există deja fraze perfect conturate, care descriu bine părerile domnului Diaconescu, de ce să fie lăsate netraduse? De fapt, ăsta nu e plagiat, ci culturalizare.
