Lumină! Prea multă lumină!

N-am avut ce face duminică seară şi m-am uitat pe canalul History. Nasol, frate! Parcă nu-mi erau de ajuns mega-erupţiile vulcanice, eliberarea metanului din permafrost sau asteroizii ucigaşi. Acum am aflat, cu detalii fascinante (dacă n-ar fi de speriat), cum o să dispară rasa umană din cauza unei aurore boreale. Aaah, atît de frumoasă şi atît de criminală!

Bine, exagerez, aurora nu va fi decît începutul balamucului. De fapt, cauza e pe Soare. Este vorba de procesele care duc la eliberarea energiei magnetice acumulate în coronă printr-o erupţie solară, o creştere extraordinară a strălucirii Soarelui: poate ajunge pînă la a degaja destulă energie cît să încălzească toată apa de pe Terra cu 50 de grade Celsius. Uneori, erupţia este urmată de o aşa-zisă „coronal mass ejection“ (CME), în care vaste cantităţi de materie sînt expulzate în spaţiu. Aşa, cam echivalentul a 150 de miliarde de tone de trinitrotoluen. Ei, dacă aceste chestii se întîmplă în direcţia Terrei, am cam feştelit-o.

Pentru că fiecare astfel de erup­ţie/ejectare de masă solară înseamnă un asalt fără precedent asupra atmo­sferei Pămîntului şi asupra cîmpului magnetic al acestuia, singurul care stă în calea nervilor solari. Iar dacă erupţia e extrem de masivă, nici cîmpul magnetic terestru nu mai poate face mare lucru. Acum două sute de ani, în afara unor doze extraordinare de radiaţii, nu am fi încasat mare lucru.

Partea tristă e că, în mai tot ce facem astăzi, ne bazăm aproape integral pe electricitate. Iar o erupţie masivă ar penetra „scutul“ magnetic şi ar duce la explozia tuturor staţiilor de transformatoare de pe partea luminată a Terrei. Nu înainte de a scurtcircuita sateliţii de comunicaţii. Trafurile explodate înseamnă că rămînem fără curent electric, adică imediat şi fără apă potabilă şi căldură (cum credeţi că sînt acţionate pompele care, prin alte părţi, urcă apa la etajul 20?). Dup-aia se duc naibii bancomatele şi alimentarea cu benzină la pompe. Deci crapă transporturile, adică rămînem şi fără mîncare. În întuneric şi frig, fără apă şi mîncare. Cică ar dura ani de zile pînă să se înlocuiască toate transformatoarele distruse. Cum vă place perspectiva?

Şi ca să nu ziceţi că vă aburesc, asta deja s-a întîmplat, dar la o scală mult mai mică: în martie 1989, în Québec au rămas fără curent şase milioane de oameni timp de doar nouă ore. Iar furtuna geomagnetică din Canada a fost un fleac, în 1859 s-a întîmplat o erupţie solară (prima înregistrată din istorie) care a dus la la aprinderea stîlpilor de telegraf şi la aurore vizibile tocmai din Cuba şi Hawaii. Iar, mai nou, pluteşte în aer şi o inversare a polilor magnetici tereştri (la scară geofizică, desigur), deci dacă rămînem şi fără bruma asta de cîmp magnetic pe care o avem acum, chiar nu ne văd bine.

Uite, ăsta-i un moment numa’ bun să puneţi mîna pe-un sefeu genial al lui Isaac Asimov: Căderea nopţii. Pentru că exact despre asta vorbeşte. Şi despre supravieţuire. Nu căutaţi filmul, e posibil să rămînem fără curent între timp.

Mai multe trăznăi cu ştiinţa pe www.sciencefriction.ro