Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Machedonul liniștit

Zoom Machedonul liniștit

Dimitrie Lambru s-a născut în 1858, într-o familie de negustori care alimenta prăvăliile Bucureștiului cu pastramă de oaie, cotlete de berbecuț, măruntaie de miel, fudulii de berbec, ghiudem și babic. Bunicul era un aromân înalt ca bradul, din stirpea marilor oieri din sudul Dunării, care plimba turmele de la munte la șes, însoțit de zeci de ciobani. Averea familiei Lambru a crescut cu sprijinul ghioagelor mocănești, care țineau la respect tîlharii ce atacau stînele, fie ei urși, lupi sau țărani organizați după regulile foamei.

Dimitrie a fost de mic un fin observator al luptelor de apărare pe care oierii bunicului le duceau cu cetele agresoare, învățînd, de la fața locului, tehnicile ciomagului și ale trîntei, ale încolțitului călare și slobozitului de cîini. Asta i-a întărit pornirea spre activitățile cu violență, dintre care, spre lauda lui și mulțumirea rudelor, a ales armata. A făcut școala de ofițeri și a servit în multe unități de infanterie, unde a demonstrat valoarea lungilor războaie duse alături de ciobani. A fost avansat în ritmul păcii, la termen, așa încît războiul mondial l-a găsit general de brigadă.

Dimitrie Lambru părăsise armata în 1914, dar la primele lovituri de tun s-a reactivat. A primit comanda Diviziei 21 Infanterie și i s-a încredințat un sector din frontul Văii Prahovei. Armata română trecuse deja la etapa retragerii. Generalul Lambru și-a dispus trupele în straturi defensive, a luat în calcul avantajele defileului așa cum le luaseră arcașii lui Basarab I la Posada și a simulat o fugă în debandadă ca să-i atragă pe nemți. Nemții au mușcat momeala și au pășit în punga tactică făurită înadins, în timp ce oamenii lui Lambru pîndeau pe flancuri. Tacticile mocănești din copilărie i-au fost de mare ajutor generalului, care a dat semnalul atacului după ce inamicul a ajuns în capcană. Divizia 21 a obținut o victorie importantă, iar armata română a primit un răgaz generos pentru a-și desăvîrși retragerea.

Generalul Lambru și-a mai arătat valoarea și în bătălia pentru București, pe care românii au pierdut-o, dar pe care nemții n-au uitat-o prea curînd, fiindcă au suferit pierderi la care nu se așteptau.

Lambru a mai luat parte la războiul din 1913, dar atunci a luptat doar cu țînțarii și cu holera, fiindcă bulgarii erau plecați la Salonic, să-i înfrîngă pe greci. În 1926, la 68 de ani, generalul Lambru a trecut la cele veșnice, avînd o mare apăsare pe piept: o dată Ordinul “Mihai Viteazul” și de două ori “Coroana României” în grad de ofițer.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Domnu’ Doru, (parere a mea, dupa stil) crezi ca a auzit vreunul dintre micii caramitri de Donul Linistit? Eu l-am descoperit pe Dailymotion si mi-am consumat sase ore, cu placere. Si-am mai vazut “Aici diminetile sunt linistie”. Deci, sunt Ciuma Foarte Rosie. Am facut o greseala mai sus: corect era minusculii caramitri.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale