Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mahalaua leneşă şi interesată

Zoom Mahalaua leneşă şi interesată

Săptămâna trecută s-a petrecut o mărturisire care a trecut oarecum nebăgată în seamă, din motive certe de lovitură de stat în desfăşurare. Adrian Papahagi, consilier plătit din banii noştri al lui Teodor Baconschi, câtă vreme acesta a fost ministru de Externe, vicepreşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate conduse de acelaşi Teodor Baconschi şi director adjunct al Institutului de Studii Populare (refugiu al pedeliştilor care n-au reuşit în mediul privat), a declarat că el este autorul postării de pe blog-ul lui Teodor Baconschi în care era condamnată cu vehemenţă „mahalaua violentă şi ineptă“.

Ce e şocant aici? Multe. În primul rând, faptul că un intelectual aşa cum se recomandă Baconschi nu are orgoliul de a semna doar texte pe care le scrie el, însuşindu-şi şi meritele consilierilor. Baconschi a plătit pentru asta cu postul de ministru, fiind demis prin SMS, dar a tăcut şi nu a aruncat vina în spinarea militantului Papahagi, pentru că ar fi fost cu adevărat ruşinos. Un blog este o chestie personală şi, atâta vreme cât nu este un blog colectiv, el reprezintă trăirile, umorile şi opiniile proprietarului. Dar, excedat de importantele-i meniri, Teodor Baconschi a acceptat ca Adrian Papahagi să fie cel care-i scrie chestiile personale pe blog, pe Facebook şi pe unde o mai scrie acesta. În lumea literară, a folosi negri pentru a-ţi scrie textele este la fel de grav ca un plagiat. Poate chiar mai grav, pentru că la plagiat mai munceşti puţin, atunci când copiezi. Cu negrul e mai simplu, că scrie singur. Oricum, abia acum îmi dau seama că Teodor Baconschi avea dreptate să fie revoltat de publicarea scrisorii Manuelei Vulpe. Cu siguranţă că în jacuzzi-ul acesteia de la ambasada din Australia era tot Adrian Papahagi care, ca şi pe blog sau pe Facebook, s-a dat drept şeful lui intelectual.

În partea cealaltă, a oamenilor care-şi scriu singuri textele, îl avem pe Andrei Pleşu şi al lui deja celebru text din Der Speigel. Acolo, filosoful spune că „Vorbim de un atac brutal şi radical la adresa instituţiilor statului, principiilor democratice şi la adresa independenţei şi încrederii în justiţie“. Poate că are dreptate domnul Pleşu. Aşa o fi. Dar nu pot să nu remarc faptul că a avut nevoie de 22 de ani pentru a se maturiza şi pentru a putea identifica fără putinţă de tăgadă atacurile brutale la adresa principiilor democratice. În 1990, în perioada 13-15 iunie, Andrei Pleşu era ministru al Culturii. Numit în 28 decembrie 1989. Şi a continuat să fie ministru al Culturii până în octombrie 1991, fără să scrie un rând, fără să protesteze public nici măcar o singură dată. În urma acestui ministeriat au ră­mas doar câteva savuroase articole memorialistice şi gustul amar lăsat de un om care a cauţionat cu atitudinea sa cel mai criminal atac la adresa democraţiei din România, păcatul originar care ne-a dat înapoi cu zece ani. Dar de ce ar fi protestat, chiar, câtă vreme oamenii omorâţi şi umpluţi de sânge atunci nu-i erau parteneri de rafinate degustări de vinuri şi preparate gourmet prin separeurile Bucureştilor?

 

 




1 comentariu

  1. #1

    tin minte ca in iunie 90 ministerele culturii si al invatamantului au protestat contra mineriadei. ziarul azi a fost foartte scandalizat ca niste ministri isi permit sa conteste guvernul din care fac parte

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint