Mai întîi tragi și p’ormă judeci

Poate că ar trebui, că tot e vacanță, să vorbesc despre invazia de înțelepciune de autobază care străbate Internetul, cu roiul ei de citate, metafore și gulgute prețioase, despre sentimentul tot mai apăsător că lumea se tîmpește de bunăvoie, nemaisuportînd bombardamentul informatic. Aidoma carcasei Titanului, creierul omenesc se turtește fulgerător sub avalanșa informatică și gata. Dar nu despre sfîrșitul lumii vreau să vă vorbesc azi, ci despre o consecință a lui. O să mă întrebați: „Ce mai rămîne după sfîrșitul lumii?“. Și o să răspund cu modestie: „Păreri, convingeri, lapidări, execuții sumare“. Dacă tot e să murim, atunci să murim cu mîna pe clanță.

Fără îndoială, ultima săptămînă a fost una mortală, în transmisie directă de la ATI. Cazul celor două doctorițe a făcut înconjurul studiourilor. Și, așa cum îi stă bine românului, toată țara e-n sărbătoare. Ce prezumție de nevinovăție? Ce așteptare a rezultatelor? Ce analiză de caz? Deja e clar că unitățile ATI sînt anticamerele morții, că bolnavii sînt suprimați mișelește, într-o conspirație națională, ca să facă loc pilelor, celor cu bani etc. Se știe ce jeguri ordinare sînt medicii. Nimeni nu e ferit de sistemul sanitar românesc, unde intri (dacă intri), dar nu știi dacă mai ieși. Mitul șpăgilor s-a dublat, s-a triplat, s-a înzecit, se vîntură sume uriașe – că, deh, e vorba de viața omului și, pentru ea, îți vinzi sufletul. Avem mărturii zguduitoare ale celor care și-au ruinat sănătatea în spitalele românești. Pînă și morții vorbesc. Netam-nesam, apare și bunul Dumnezeu în discuție: cine sînt medicii ăia care hotărăsc cine trăiește și cine moare? Aici, să fiu iertat, discuția ia o nedorită întorsătură teologică, pentru că la fel de bine am putea întreba cu ce drept strică medicii lucrarea Bunuțului, care a dat cu boala-n cetățean. Dar discuția generală e la o temperatură care frige tălpile logicii și ale bunului-simț. Căci bunul-simț ar trebui să ne spună că habar n-avem de medicină, iar informațiile culese aiurea de pe net sînt frecție „Diana“ la piciorul de lemn. Degeaba spun doctorii, cu acea modestie și siguranță a celui care a învățat medicină de i-au scăpărat creierii, că atîta ține viața omului, că mai mult nu se poate. Orice discuție rațională e exclusă, cîtă vreme cei care susțin versiunea crimei se folosesc de comparații și de metafore. Se știe că, într-o discuție publică, adevărul nu contează. Iar societatea românească e atît de suspicioasă cu toate instituțiile, și pe bună dreptate, încît pînă și nevinovăția e vinovată cu vîrf și îndesat. Iar răul, crima, conspirația sînt mult mai spectaculoase în ochii publicului.

Întrebarea ar fi dacă putem să ne bazăm pe ceva concret, dacă putem ști, fără a fi de meserie, cam pe unde se ascunde adevărul. Dacă nu cumva avem de a face cu o conspirație a medicilor din România și din Univers, care să ne reducă la tăcere. Eu mă mulțumesc, deocamdată, cu spusele celor care se pricep: „În lumina evidențelor din literatura științifică și a ghidurilor internaționale de bună practică medicală, NORADRENALINA (NA) este un medicament vasopresor folosit în stările de șoc în anumite doze recomandate,iar ținta terapeutică este menținerea unei tensiuni arteriale medii (TAM) de cel puțin 65 mm.Hg. În cazul în care nu se atinge ținta, sîntem în fața unui ȘOC REFRACTAR la tratamentul vasopresor și se acceptă creșterea temporară (ore) a NA chiar la doze mamutsau asocierea unui alt medicament vasopresor de linia 2. Dacă nici așa nu se atinge ținta se revine la doza recomandată de ghiduripentru că este dovedit că mortalitatea crește proporțional cu dozele excesive de NA administrată. Pe de altă parte, neatingerea țintei de TAM pe o perioadă de cîteva ore prezice o mortalitate de 100%.Din datele puse la dispoziție de Parchet rezultă clar că este vorba despre o cunoaștere incompletă a laturii medicale a cazului și că de fapt era vorba de un pacient profund hipotensiv (TAM 33-45 mm.Hg) cu șoc refractaraflat sub doze mamutde NA (15-20 ml / oră!) la care s-a revenit la o doză recomandată(1 ml/oră).Deci în nici un caz NU poate fi vorba de crimă / omor cu premeditare. Semnat, prof. dr. Șerban-Ion Bubenek-Turconi și prof. dr. Dorel Săndesc“.

Știu că e inutil, părerile formate vor zbura libere prin lume. Orice spui e întors pe dos. Orice dovadă a vinovăției sau a nevinovăției se va întoarce automat împotriva ei. Dar eu, unul, încă nu știu care e adevărul. Pe cine să ascult? Pe medicii din toată lumea sau pe specialiștii de pe Facebook sau din studiouri? Cea mai mare pacoste e să-ți formulezi părerile bazîndu-te pe informațiile parțiale, trunchiat, nesigure sau chiar mincinoase furnizate de o presă muribundă. Însă ce știu cu siguranță e că amîndouă doctorițele și-au futut viitorul, oricît de nevinovate ar ajunge la capătul anchetei. Pata asta colectivă le va întuneca viața pînă la sfîrșit și nu există clor pe lume s-o curețe. Va fi întotdeauna cineva care, cînd le va fi lumea mai dragă și cînd uitarea va părea că s-a înstăpînit, să le arate cu degetul: „Iote-le pe doamnele cu coasa!“.