Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Masa e servită! Azi, Platoul Diavolului

Zoom Masa e servită! Azi, Platoul Diavolului

Dacă te-ai născut sibian, din norocire, nu citi acest text pentru că mă vei înjura ca la ușa cortului (ceea ce este foarte urât, chiar și pentru cei din Turnișor). Din două, una: fie vei găsi purcoi de greșeli în text (”Nu p-acolo e drumul!”), fie nu vei găsi nimic greșit, dar tot mă vei înjura (”Cretinule, vrei să vină toți cocalarii în muntele nostru?”). Cindrelul e considerat de sibieni muntele lor ”proprietate personală”, la fel cum ieșenii consideră Ceahlăul și dâmbovițenii Leaota: aici mergem noi, doar noi și numai noi! De aceea, când cobori în gara din Sibiu și iei bilete la autobuzul 22 (cel care merge la Păltiniș), lumea se uită la tine ca la urs; e bine să taci din gură și să nu scapi nicio vocabulă miticistă, c-atunci se mai liniștesc. Evident, chiar și așa, ”liniștiți”, tot te vor păcăli: la sfaturile lor, cobori în Arena Platoș, care e la 4 km de Păltiniș… și de începutul traseului. Ardeleni șugubeți, ce să zic!

O iei voinicește pe sub teleschi, ieși în drumul forestier, apoi în poiana Oncești, unde faci dreapta și intri în traseul de creastă (bandă roșie). Poți să-ți bei liniștit toată apa din bidon, că după vreo două ore dai de șaua Bătrâna, unde izvoarele curg chiar prin potecă – prost să fii să nu le vezi (desigur, dacă ai exagerat cu vodca la micul dejun, se poate întâmpla!). Până la Platou ai de trecut peste și pe lângă vreo două-trei vârfuri (Rozdești, Șerbănei, Cînaia), apoi ai ajuns. Traseul trece chiar pe lângă lacul Iezerul Mare, o frumusețe de lac, cu nimic mai prejos decât perlele Retezatului; la fel ca și acolo, pe motiv de parc național, n-ai voie să campezi, iar să faci focul nici nu încape discuție – vezi că dacă paznicii te prind (și te prind!) iei și amendă, și după ceafă. Cu sibienii nu-i de glumă, când e vorba de muntele lor!

De la lac se întinde Platoul, care e foarte mare, lung și larg, dar n-are nimic diavolesc în el, în afară de vânt. O posibilă explicație ar fi izolarea lui: de acolo n-ai unde coborî, decât spre cabana Oașa (pe marcaj cruce roșie), fie spre Obârșia Lotrului (marcaj de creastă). Ambele soluții sunt păguboase, pentru că depinzi de mașinile altora, odată ce-ajungi acolo – mașină care să te ducă la Sebeș (de la Oașa) sau la Rânca, pe Transalpina (de la Obârșie).

Și dă-mi voie să vin cu eterna întrebare fără răspuns a munțomanilor: de unde să faci rost de o mașină, când pe drum nu trece niciuna?! Păi, vezi? Degeaba se laudă ăia cu cuadratura cercului… acolo să-i văd, stând pe margine de forestier și fluierând a pagubă. Până se lasă noaptea și-ncepe ploaia.

 

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint