Iubire, libidou de porțelan
Niciodată două ființe care au respirat pe planeta asta nu au părut că se iubesc mai mult decît se iubesc gagicile cînd ies în club.
Își vorbesc numai cu "iepuraș" și "pisi", își mîngîie toate accesoriile, își mai ard cîte una peste fund și doar cîteva cocktailuri le despart de momentul în care își testează fermitatea sutienelor, pufnind în rîs, pervers-rușinate, ca și cum aia e tot ce au făcut ele mai scandalos în viața lor de pînă atunci.
Cînd una dintre ele face poză, celelalte (că niciodaă nu sînt mai puțin de patru în formație) se încîrligă, își folosesc picioarele pe post de tentacule, își răvășesc părul una alteia și se uită încruntate și provocatoare, răsfrîngîndu-și buzele, mă rog, mișcări, gesturi, ipostaze care ție, altfel, ți s-ar părea absolut normal să le primești contra cost de la o profesionistă.
E momentul cînd ar trebui să se pună punct consumului de alcool, căci, pentru bărbații din club, în acest punct al nopții, fetele au atins perfecțiunea: par niște lesbiene disponibile.
De-aici mai departe, cu fiecare cocktail în plus, urmează decăderea. Privirea devine pisică în călduri, răzbunătoare. Se uită la tine de parcă le-ai omorît puii.
Dar între ele sînt în continuare iubitoare, simțind parcă deznodămîntul: beția.
În cursul beției, transpirate și răvășite, se iubesc și mai mult. Merg la baie și se ajută cu ținutul părului în timp ce scot afară primul Campari și ultima vodcă tonică. Imaginea e splendidă: unei tipe cu părul lung i se țin pletele cum țineau domnișoarele de onoare trena de la rochia de nuntă a ducesei Kate Middleton. Oare să cheme Salvarea, să n-o cheme?
Sfîrșesc urcîndu-se în taxi, ca niște soldați răniți.
– Pisi, să zici dacă îți mai vine, ca să îl rugăm pe domnu' să oprească!
Prietenul la băut se cunoaște
Ești într-un bar. La o masă de lângă tine, patru bărbați au următoarea conversație:
– Mamă, ce prost ești, să-mi bag &*(%… Nu mi-am imaginat vreodată că ești așa prost.
– Băi, cap de &*(%, pe cine faci tu prost? Poate vrei să te bat de te caci pe tine.
– Ha-ha-ha-ha. Hai, noroc!
– Ia uite-l și pe handicapatul ăsta, ce ceas de căcat și-a luat! Cât ai dat, mă, pe rabla asta?
– Mi l-a dat frate-meu, mă, nu e nou.
– Ha-ha, auzi, i l-a dat frate-său. Așa ai fost de mic, băi, labă tristă, ai mâncat numa' din gunoaie.
– Și a aflat cât e ceasul tot din gunoaie.
– Hai, mai ziceți, cât mai aveți dinți în gură, că mă pregătesc să vi-i sparg.
Ăsta e momentul în care pui mâna pe telefon, să chemi Poliția. E clar că cei patru sunt dușmani de moarte și urmează să scoată cuțitele ca să se hăcuiască, nu înainte de a-și rupe niște mese-n cap. Totuși, înainte s-o chemi, arunci o privire spre ei. Vezi patru bărbați care se hăhăie, dau noroc îmbujorați și își trag unul altuia pumni și palme în spate. Te liniștești. Nu e un grup de dușmani, e un grup de "cei mai buni prieteni". Prietenia dintre bărbați e direct proporțională cu cantitatea de jigniri. Dacă vezi doi că își vorbesc politicos sau măcar decent, e clar că nu se suportă.
Lucrurile se schimbă radical de-abia când unul se îmbată și începe să dea la boboci pe sub masă. Din momentul ăla încolo, masa va fi învăluită într-o aură de iubire, iar cel aflat la ananghie va primi tot sprijinul:
– Ia uite la ăsta, borăște. Ce-ai pățit, iepuraș, ți s-a făcut răuț?
– …
– Să nu mai vii, pisi, la băut cu noi, e clar că nu faci față. Stai și tu acasă, cu fetițele, și fă rochițe pentru păpuși.
Degeaba ziceti, ambele texte sunt foarte bune 😀 Si parca de data asta Simona n-a trebuit sa se straduiasca prea tare.