La adăpostul freneziei electorale din noiembrie 2024, s-a votat în Parlament o lege care scutește de taxe tranzacțiile cu criptomonede. De ce? Explicația oficială o dă autorul legii, deputatul liberal Sabin Sărmaș: „Acesta e un moment în care unii investitori în crypto din România și-ar mai scoate bani și i-ar băga în economia românească“.
Și se vede de la o poștă că economia românească, aflată în prăbușire liberă, supraîndatorată, măcinată de inflație și de sărăcirea cumpărătorului, degradată de Fitch, evazionată, bîntuită de corupție și jefuită sistematic de clasa politică, e locul în care oamenii sănătoși la cap și-ar băga banii, cînd ar putea foarte bine să-i lase la loc sigur, în portofelele crypto. Acolo unde, de altfel, i-au și pus la adăpost, tocmai din cauza economiei românești.
Din cei 700.000-1.300.000 de investitori români în criptomonedă, 95% sînt cetățeni cinstiți și săraci, care speră să dea lovitura pe spinarea miraculoaselor creșteri ale monedelor digitale. Ei și-au cumpărat o fracție de Bitcoin sau cîteva Ethereum, și-au dat economiile pe Dogecoin și Cardano, și așteaptă, așa cum așteptau incașii ploaia, să se întîmple acele misterioase creșteri care umbresc chiar minunile biblice. Restul de 5% sînt prădători chitiți să-și ascundă prada, infractori dornici să și-o albească, clienți politici gata să-și achite obligațiile față de politicieni, și lista poate continua.
Dar fiindcă am pomenit de achitarea obligațiilor față de politicieni, e bine să observăm că politicienii, adică Parlamentul în totalitatea lui, au votat aproape în unanimitate legea, trecînd-o pe furiș, fără comentarii și fără opoziție, într-un gest tăcut și sincronizat. De ce? Păi, fiindcă șpaga la sacoșă s-a uzat moral, iar noile reglementări cu privire la cash te pun în situația de a nu mai avea ce face cu teancurile. Nici comisioanele puse pe un card fals nu mai sînt sigure, fiindcă tranzacțiile pe care omul politic le face din cardul primit duc în cele din urmă la mituitor. Azi sînt la modă șpăgile în Dubai, Abu Dhabi și Qatar. Clientul politic primește contractul de sute de milioane, își face profitul și își ridică dividendele la sfîrșit de an, și le transferă legal unde vrea el, de exemplu în Emirate. Apoi așteaptă ca omul politic să vină într-o delegație la Dubai și să-și deschidă un cont privat. Transferul se face din cont privat în cont privat într-o țară unde nu există nici o reglementare cu privire la spălarea banilor și nici o posibilitate ca instituțiile fiscale sau penale românești și europene să aibă acces la datele personale.
Acest sistem, însă, merita îmbunătățit, iar legea care scutește de taxe tranzacțiile în criptomonede exact asta a făcut. Căci dividendele alea rezultate din contractele cu dedicație pot merge în portofelele digitale și de acolo, prin donație și în condiții de absolută confidențialitate, în portofelul crypto al omului politic. La lichidizare, mituitul scapă de taxe chiar pe teritoriul României și poate folosi banii proveniți din mită cu îndreptățire patriotică și acoperire legală. E trecerea de la Bitcoin la Mitcoin.
Simplu, curat și „scutit”, ca tot s-au eliminat/redus o serie de facilități. Taxă pe șpagă dracul a auzit
Bitcoin&Co sint de fapt niste scheme Ponzi ori scheme piramidale cu care parintii nostri au fost saraciti.