În atelierul meșterului Pygmalion liniștea e tocată ușor, dar nemilos, de mușcăturile daltei în blocul de marmură. Sculptorul lucrează transfigurat, cu ochii nu la bolovanul lipsit de simțire din fața sa, ci la ceea ce instinctul de artist va smulge din el. Ușor, în spatele său apare figura misterioasă a zeiței Atena, plutind pe un nor.
– Pygmalion, ce faci?
– Hmm… îmi fac femeia perfectă?
– Asta văd și eu, dar din ce o faci, Pygmalion?
– Din marmură, desigur.
– Marmură albă, Pygmalion? ALBĂ? În anul curent 500 înaintea erei noastre?
– Mai bine s-o fac din lemn de abanos?
– De ce, ca să ignori toate femeile diverse care nu ating acest standard de perfecțiune impus de patriarhatul opresiv?
– Atunci s-o fac din bronz?
– Sigur, ignoră frumusețea sublimă a abanosului! Știam eu că ești rasist!
– Bine, știi ce, o fac o treime albă, o treime din bronz și o treime din abanos.
– Pygmalion, e o femeie, nu o zebră!
– Hai că am o altă idee: fac trei femei, colorate diferit, care pornesc dintr-un singur trunchi. Știi, o femeie adevărată e de trei ori femeie…
– Da, sigur, să se spună că femeia se consideră perfectă doar dacă suferă de personalitate multiplă!
– Atunci o fac din granit și o vopsesc în nuanțele curcubeului, să nu mai fie discuții. Acum e bine?
– Nu e bine. Unde-i pui penisul, Pygmalion?
– Dacă zeii îi vor da viață, știu eu unde să-i pun penisul, stai liniștită.
– Fără supărare, dar ești un porc obsedat sexual! Eu întrebam unde pui penisul ei.
– Pardon?
– Poate este o femeie trans, Pygmalion!
– Adică un bărbat care se identifică drept femeie?
– Nu, adică o femeie care, total incidental, are penis în loc de vagin.
– Și măr al lui Adam.
– Probabil, dar irelevant, pentru că nu este vizibil.
– De ce nu este vizibil?
– Pentru că și-a pieptănat peste el barba de patriarh.
2.313 vizualizări
