Faimosul Ahile
E dimineață. Prea dimineață chiar pentru urlete sub zidurile cetății. Și iată totuși că un ticălos de aheu cutează să strice somnul majestăților lor. Ascunsă sub un coif imens, mogîldeața își urlă dorința din toți rărunchii:
– Nenea Priaaaam, îl lăsați pe Hector să se joace cu copiii? Te rugăăăăăm!
– Cine eșți tu, măi? Și de ce ești la ora asta? întrebă regele chior de somn.
– Sînt celebrul Ahile!
– N-am auzit…
– SÎNT CELEBRUL AHILE!!!!!!!!
– Aud foarte bine, puișor, voiam să spun că numele mi-e complet necunoscut.
– Ahile, fiul lui Peleu!
– Nu, tot nimic. Hector, ai tu vreun coleg Ahile Pelescu?
Liniște. Dar Ahile nu se dă bătut.
– Dacă nu mă știe pe mine, atunci sigur îl știe pe Patrocle! Și Patrocle e prietenul meu cel mai bun!
Brusc, în mintea lui Priam se face lumină.
– Gata, hai că m-am lămurit. Hector, te caută una Lizuca. Cred că vrea să-ți arate dumbrava minunată.
Despre mere de aur și consecințele lor
– Paris!
– Da, tată!
– Vorbește cuviincios, te rog.
– Da… majestată?
– Paris, ai putea să-mi spui de ce nu mai văd eu marea azi? Știi, e foarte deranjant să-ți faci cetate cu vedere la mare și totuși să nu mai vezi marea.
– Ăăă… pentru că e acoperită de corăbii?
– Foarte bine, Paris, foarte bine. Și de ce crezi tu că e acoperită de corăbii?
– Pentru că s-au gîndit unii ca, după Vama Veche, să salveze și Troia?
– Nu, Paris, nu de asta. Mai încearcă.
– Pentru că… am făcut o greșeală cu mărul de aur?
– O greșeală capitală, Paris! Ca-pi-ta-lă!
– Și ce, e vina mea? Tu m-ai botezat așa. Dacă-mi ziceai Babadag, sigur n-am fi avut probleme.
Calul troian
– Mă înșeală pe mine ochii sau ăsta e ditamai calul de lemn? întrebă nedumerit regele Priam.
– Tehnic vorbind, nu e cal. E iapă, preciză clarvăzătoarea Casandra de sub burta colosului.
– Fiica mea, faci această observație ca feministă sau ca obsedată sexual?
– Depinde, chicoti Casandra.
– Depinde de ce? întrebă Priam, simțind că-și pierde răbdarea.
– De locul unde se desfășoară filmul vieților noastre, adică pe Netflix sau pe PornHub.
– Eu mă tem să nu fie cumva niște greci deghizați într-un cal pentru Halloween, interveni Laocoon, profetul lui Priam.
– Te temi de greci și cînd fac daruri? Pe bune, Laocoon, la ce nume ai, mă așteptam să te temi mai mult de consoane, îl luă Paris în rîs.
– Și eu, prințe Paris, mă așteptam să înțelegi că pe comandantul trupelor ahee nu îl cheamă Aga-Memnon. Și în mod sigur nu credeam că vei avea tupeu să-l iei cu „Bre, efendi, vrei bacșiș să te cari de-aici? Nu? Atunci hai siktir, mănînci rahat!“.
2.255 de vizualizări
