Moartea citește ziarul lui Adamescu

Ziarul România liberă se duce la fund ca o corabie a minciunii, tîrînd după ea, în străfunduri, zece ani de jeg publicistic și fantoma securistului Adamescu. Pe mica bucată de punte care încă plutește forfotesc înnebunite gheruțe de șobolani. E crema jurnalismului cu coadă și mustăți care n-a apucat să se salveze. Guzganii mai bătrîni au părăsit epava mai devreme, cînd găurile de la Astra Asigurări rînjeau pe chilă, iar fiul mortului a hotărît, de la Londra, să-și mai cruțe din avere.

România liberă a fost, începînd cu deceniul Băsescu, un ziar clădit pe minciună și fals. Adamescu-tatăl, fostul responsabil al Depozitelor Speciale ale Securității, l-a smuls liniei decente din epoca Petre Mihai Băcanu și l-a operat cu plutonieri devotați noului regim. Ca să acopere prăbușirea vînzărilor, Adameștii au pus la cale o combinație de tiraje închipuite, propagandă și sume sifonate de la stat. Au dobîndit, în schimb, protecție pe infracțiuni financiare și dreptul de a exporta în paradisuri fiscale diferența dintre banii statului și șpagă.

Adamescu-tatăl și Adamescu-fiul, de conivență cu ziariștii de la România liberă, au distrus, în 2011, revista Academia Cațavencu. I-au făcut pe plac lui Băsescu, și-au frecat mîinile și au trecut la următoarea afacere. Acum, Băsescu încă n-a intrat la pușcărie, dar bătrînul securist de la Astra a încheiat socotelile cu viața și a plecat pe lumea cealaltă sărac, abandonîndu-și prada pentru care a murit. Și pe avocatul care a ridicat mîna, la licitație, asupra Academiei Cațavencu l-a fulgerat destinul în stația de metrou Unirea, iar Adamescu-fiul își poartă crucea de fugar cu demnitatea unuia care a mituit judecători. Moartea anunțată a României libere pare să întregească acest tablou al răzbunării, plin de coincidențe negre și de umor ceresc. Și, deși înțeleg că nu se cade să scriu astfel despre un ziar care moare, iată că nu mă pot abține. Stafia neîmpăcată a Academiei Cațavencu îmi mișcă mîna pe hîrtie. Amin.