Cînd te gîndești că puteam muri ca prostul și tot n-aș fi aflat că a existat pe lumea asta un sait porno-fake, Mr DeepFakes, avînd ca delicioasă sursă de inspirație clasicul Deep Throat, însă aici cu o beregată virtuală.
De curînd, jurnalista Patrizia Schlosser, de la Norddeutscher Rundfunk, care investigase în mai multe rînduri industria pornografică, a primit de la un coleg un link. Omul părea jenat. Saitul purta numele de mai sus, iar linkul era legat (cu lanț, o să vedeți cum) de persoana ei. Sau, mai degrabă, de capul ei, plasat pe un corp străin. Era goală, ghemuită, înlănțuită, trăgîndu-și-o cu tot soiul de animale, sub eticheta „Patrizia Schlosser sluty FUNK whore“.
Cum spune Patrizia, cu amărăciune și neputință: „…e ciudat cum funcționează creierul. Știi că e fals, dar tot îl vezi. Nu ești tu, dar în același timp ești tu. Acolo ești (și acolo rămîi, pe veci – aș spune eu), cu un cîine și un lanț“.
A început o căutare înfrigurată a proprietarilor saitului. Și-a pus în acțiune toate resursele și iată ce a găsit:
- Se pare că Mr DeepFakes a fost cel mai mare site de pornografie deepfake non-consensuală, „punctul zero“ al pornografiei generate de AI, cu peste două miliarde de vizualizări și conținut care ar însuma peste 200 de zile de vizionare.
- Domnul Falsadînc avea peste 650.000 de utilizatori, aproape 70.000 de clipuri, peste două miliarde de vizualizări.
- Saitul afișa în „vitrină“ clipuri și imagini cu celebrități (actrițe, politicieni, „prințese europene“, rude ale unor președinți americani) răpite, bătute, rase pe cap, legate, mutilate, violate, strangulate și tot tacîmul de rigoare.
- Exista și un „forum“, care funcționa ca un „laborator“ pentru amatori, cu ghiduri, codări și tehnicalități (minune dumnezeiască, cum să faci unu’ cînd n-ai multe imagini cu ținta și te bazezi doar pe capturi de pe social media).
- Perioadă de activitate: aproximativ 2018 – 4 mai 2025 (data anunțului oficial de închidere).
- Utilizatorii puteau comanda, contra cost, clipuri cu ținte specifice: de la vedete pînă la colege, foste iubite, chiar rude; cei mai activi creatori au produs sute de videouri personalizate. Prețul, pe bucățică, putea urca pînă la 7.000 de dolari.
- Unul dintre administratorii-cheie pare să fi fost un farmacist canadian, Duy David Do (sau David Duy Do), printr-o rețea de username-uri, e-mail-uri, conturi de hosting și postări tehnice. Adevăratul personaj nu a fost găsit niciodată.
Ross Higgins, un expert de la Bellingcat, a analizat structura saitului. Furnizorii de servicii Internet coincideau cu cei ai organizațiilor criminale serioase. Unele adrese sugerau legături cu gruparea Wagner și (sărpraiz!) cu nume din Panama Papers. În fine, procedînd ca un adevărat Cuvier și adunînd toate osișoarele, reclamele includeau deseori aplicații deținute de companii tehnologice chinezești, care accesau toate datele clienților. Nu mă-nnebuni! Păi, să fie cu putință așa ceva? Concluzia simplă a fost că era nițeluș prea bine organizat saitul, ca să fie al unui simplu amator.
Și acum vine partea ușor mai… cum să-i zic, hazlie? Afurisita de jurnalistă nemțoaică, în loc să plîngă în pumni, de să sară cămeșa pe ea, s-a pus pe scotocit și l-a găsit pe autorul infamelor postări. L-a identificat și pe cel care le crease și le postase. Ce să vezi? Un neamț tinerel cuminte. L-a vizitat acasă, doar că junele s-a închis în camera lui, iar Patrizia a putut sta de vorbă doar cu maică-sa. Ați citit bine: cu mă-sa lu’ neterminatu’ ăla labagiu. Pe tot timpul discuției, artistul nu a ieșit din dormitor. Dar, deși Schlosser l-a aflat pe neterminatu’ ăla, nu a izbutit să ajungă la big bossulică din spatele saitului.
E ceva de groază cu net-ul ăsta, nu poți trage o bășină, că imediat te miros toți nepoftiții, în timp ce proprietarul căcăstoarei rămîne curat și parfumat. Mă tot întreb: ce o fi făcut între timp băiețelul închis în cameră, pentru a-și alina nevroza – că trebuie să fi fost un șoc teribil. Trebuie să fi găsit o ieșire sau – cum să-i spun? –, că, după ce pleca scorpia de jurnalistă, mai trebuia să dea ochii și cu Mutter.
Din păcate, nu toată lumea are încăpățînarea și voința jurnalistei. Iar banii n-au miros. Tanda pe manda, saitul s-a închis, deci toată lumea e mulțumită. Dar obiceiul se întinde cu viteza gîndului, care e de un infinit de infinituri mai iute decît cea a luminii. Ceea ce putea fi mînjit pe pereții WC-urilor publice de odinioară, cu o oarecare fereală și fără semnătură, a ajuns să împodobească spațiul infinit al net-ului.
N-aș fi scris despre această chestie cu adevărat nașparlie dacă nu m-ar fi lovit revelația că, în lume, se petrece ceva întunecat și care devine tot mai prezent în societate. O scindare a gîndirii între suprafață și profunzime. În timp ce civilizația modernă devine tot mai atentă la buna înțelegere și la pacea dintre oameni, crește o ură tot mai nestăvilită. Doctorul Jekyll repară și coase ziua ceea ce domnul Hyde taie și strică noaptea. Am putea crede că trebuie să fie un echilibru între zi și noapte, ca în natură, doar că această acumulare de resentiment, voință de anihilare a persoanelor rîvnite, invidiate, disprețuite crește – și asta se vede și pe net-ul legal. Cantitatea de abjecții ieșită din străfunduri bolborositoare crește neîncetat. Iar Inteligența Artificială prestează la greu. Nu e nimic imposibil, din punct de vedere tehnic. N-are mamă, n-are tată. Cine va mai sta multă vreme pe net va fi acoperit cu nobila substanță de culoare cafenie. Unii spun că, totuși, acolo e cald și bine.
Taman ce au descoperit fizicienii materia întunecată. După ei, umanitatea descoperă tot mai des pulimea întunecată, mai mare și mult mai puternică.
În definitiv, pe undeva ar trebui să iasă toată mizeria, iar civilizația actuală are toate găuricile de evacuare înfundate.
