Aflîndu-mă întîmplător pentru fix 115 minute într-o țară în care există Disney+, am decis că trebuie neapărat să plătesc 30$ peste prețul standard al abonamentului și să urmăresc cu sufletul la gură cum reușește viteaza Mulan să strivească patriarhatul opresiv chinez și patriarhatul invadator hun, totul în timp ce cîntă niște cîntecele nostime și țopăie pe clădiri ca Bugs Bunny tripînd grav pe acid. Totul în carne și oase, pentru că o companie atît de lipsită de creativitate ca Disney nu poate funcționa dacă nu încearcă să prostitueze nostalgia publicului.
Inițial, noul Mulan trebuia să vadă lumina ecranului prin martie, în sălile de cinema. Pandemia de COVID-19 a decis altfel. Probabil că, pînă în acest moment, e singurul lucru bun făcut de SARS-CoV-2 în toată viața lui.
Mulan 2020 dă deoparte, cu prostie și îngîmfare, tot ceea ce făcea originalul simpatic. Muzica rămîne fără centură și fără șireturi și e trimisă în spatele trupei, să fie ghicită doar instrumental. Scenariul e împopoțonat cu personaje și detalii mai mult inutile decît noi, ele plutind grațios ca niște scroafe în glodul stătut al șablonului putrezit de atîta folosire. Inși de mucava, lipsiți de charismă sau substanță, se fîțîie prin cadru și colmatează cursul poveștii ca un nămol de proastă calitate.
Scîrbit de o asemenea situație, umorul și-a luat cîmpii spre alte plaiuri, mai puțin năclăite de lipsa de creativitate. Și alături de el a plecat și mini-dragonul animat prin intermediul căruia Eddie Murphy dădea peliculei haz și personalitate. Tot ce-i mai rămîne eroinei drept prieten și sfătuitor de-a lungul unui film arid precum Gobi e, probabil, singura pereche de gogoșari bej pe care a fost scris scenariul. Pentru că un asemenea scenariu scremut și împuțit nu putea ieși decît dintr-un singur loc și scris cu un singur lucru.
Incapabil să păstreze grațioasă povestea unei mîndre împinse înspre oaste de dragostea pentru un părinte prea bătrîn pentru a mai soldăți și care își obține victoria prin curaj, determinare și inteligență, filmul se încrîncenează să fie un Star Wars Disney cu chinezi. Nu calitățile morale și sclipirea spiritului o duc pe Mulan pe culmile gloriei. Nu, acum curge chi-ul din ea ca șforța din Yoda, și toată lumea știe că aceia mai tari în chi sînt destinați să dea în dujman ca surdu-n clopot. Nu insistați cu „Dar bine, chi-ul a inspirat de fapt șforța“. Se știe. Dar chi-ul sau, mai bine zis, qi-ul filosofiei chineze e una, iar mermeleala din film e alta. Cînd eroina își dă drumul la șforță și, stînd în picioare pe calul în goană, sare peste cap asemeni lui Pele și șutează sulița înapoi în dujman, atunci deja devine profund ridicol.
Dar luptele? Efectele speciale? Palmele date cu piciorul? Dacă scenariul se căznea să fie serios, posac, sumbru și așa mai departe, luptele par, în majoritatea cazurilor, rupte din cele mai exagerate filme chinezești de karate. Nu o dată m-am trezit comentînd, în timpul păruielii:„Bă, ăsta e Mulan sau Sora 13?“. Luat drept o chinezărie, Mulan 2020 e un film mediocru. Luat drept un produs care ar vrea să concureze în aceeași ligă în care Matrix trasa noi granițe pe vremea primului Mulan, filmul de față e o imensă pierdere de vreme.
Mulan. R.: Niki Caro. Cu: Yifei Liu, Donnie Yen, Li Gong.
Pacat de Yifei Liu, ca a fost tare draguta in Regatul Interzis. Ceva noroc tot a avut ca luata cu filmarile nu a avut timp sa viziteze locurile natale (e din Wuhan). Idem de Donnie Yen, putea mult mai mult decat acest film. A fost personajul cel mai tare din Rogue One. Avea Chirrut o shfortza…Oricum dl Darie se alatura unui grup foarte mare. Mulan a luat mai multe gloante decat vietnamezii din Rambo.