Pe vremea cînd practicam cea mai veche meserie din lume, în anii optzeci, mă amuzam enorm, rîdeam în hohote cînd vedeam reclama de pe zidul exterior al stadionului Giulești, „Nici o masă fără pește!“, pentru că eu n-aveam și nici nu-mi plăcea așa ceva. În schimb, Suzy Quatro, care lucra în zona „Inter“, cînd vedea reclama, îi dădeau lacrimile, pentru că ea avea și nenorocitu’ îi lua toți banii.
Pe toți indivizii ăștia care, organizînd gala Bute-Mendy, au furat banii statului, deci ai mei și-ai tăi, cititorule, i-aș pedepsi într-un singur fel: să stea o repriză în ring cu Carl Froch.
Din surse sigure, am aflat că, la fel ca dlui Văcăroiu în primul mandat, dlui Victor Viorel Ponta i-a crescut un dinte.
Dacă exceptăm focul, roata, pe frații Wright și pe Werner von Braun, singurul progres real al omenirii s-a produs atunci cînd s-a trecut de la „Tampax“ la „Always“ și „Libresse“.
N-o să luăm niciodată Nobelu’ pentru literatură decît prin reprezentanți: Herta Müller, poate Norman Manea, poate Varujan…
La ce libidou am, moaștele mele n-ar vindeca pe nimeni.
(va urma)
