Imediat ce a apărut în Cațavencii interviul pe care i l-am luat criticului și profesorului universitar Bogdan Crețu, N. Manolescu a produs o replică în România literară, încercînd să-l ia în balon pe mai tînărul său confrate, sub titlul „Obsesii”. Textul directorului României literare e plin de inexactități răuvoitoare, ca să nu le zic minciuni. Prima e despre subsemnatul. Scrie N. Manolescu: „este prima dată cînd C.T. nu se mai prezintă ca președinte al USR, probabil după ce i s-a pus poprire pe salariul de la Radio, pentru procesele pierdute cu USR”. Cititorii Cațavencilor știu că nu-mi semnez nici articolele, nici interviurile în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor. Sînt două chestii diferite, ceea ce ar trebui să știe și criticul N.M.
Cît despre poprirea pentru „procese pierdute” pe care o menționează N.M., ea n-are nici o legătură cu faptul că, atunci cînd e cazul, precizez că am fost ales președinte al USR. Nu mă așteptam ca N.M. să precizeze că, după procesele pierdute cu noi, lui nu i se pune nici un fel de poprire pe venituri fiindcă distinsul critic nu plătește cheltuielile de judecată din buzunarul său, ci din banii Uniunii, deși nu poate dovedi cu acte în regulă că ar fi ceea ce se pretinde, președintele USR.
De unde i se trage lui N.M. această replică resentimentar-mincinoasă? De acolo că Bogdan Crețu mi-a spus în interviu că Manolescu e un critic literar rătăcit la un moment dat în politică, dar mai ales fiindcă Bogdan Crețu a spus în acest interviu că mult premiatul de USR-Manolescu scriitor Gabriel Chifu e un autor mediocru care nu-și merita premiile. (Pentru cine nu știe, Gabriel Chifu e redactorul-șef al României literare, revistă condusă N.M., și același G. Chifu face parte din trupa care-l susține neabătut pe N.M. la conducerea USR.) Criticul literar Bogdan Crețu nu e singurul critic uimit-indignat de premiile pe care le-a primit în avalanșă Chifu și ca poet, și ca prozator, din partea unor jurii prezidate direct sau din umbră de șeful său, Manolescu. Dar directorul României literare se face că uită că cei mai mulți tineri critici literari de la noi au fost scandalizați de premierile la foc automat ale lui G. Chifu. N.M. susține că subordonatul său a fost lăudat de 40 de comentatori. Iar ca argument decisiv, criticul bate cu pumnul în masă și scrie că G. Chifu e „liderul de necontestat al generației sale!”. După o asemenea năucitoare judecată critică, N. Manolescu, cel care s-a retras din politica propriu-zisă pentru a se dedica politicii literare în folosul său, se mai miră că Bogdan Crețu spune în interviu că „se simte o nevoie acută de critică literară azi”. Intervievatul meu ar fi putut fi chiar mai direct, dacă fi spus că se simte o nevoie acută de demafiotizare a criticii literare care se lasă condusă de nașul Manolescu.
Mvai, cat de mult ma intereseaza frecusurile antelectoalitatii suptiri, ma ia cu fiori intre coae.
Sa te ferească Ăl de sus să descoperi că fiorii se transformă în dureri.