Necunoscutul război cu Germania al localității Tîrgu Jiu

În octombrie 1916, cînd Ecaterina Teodoroiu nu îmbrăcase încă mantaua soldățească și își căuta frații dispăruți, generalul Erick von Falkenhayn străpungea frontul la Petroșani. Armata română începea să privească războiul peste umăr, dar această privire precipitată, cu picioarele la spinare, era numită la Marele Stat Major „retragere strategică”. Orașul Tîrgu Jiu a fost atunci abandonat de artilerie, de infanterie, de cavalerie și de intendență, rămînînd, cu toți locuitorii săi, în paza unui Dumnezeu luat cu altele.

Ecaterina Teodoroiu fremăta așa cum freamătă viitoarele eroine în preajma marilor nenorociri. Figura ca cercetașă-infirmieră în Legiunea Domnul Tudor din Gorj. Orașul era considerat pierdut, iar asta o umplea de adrenalină.

Avangarda Corpului Alpin a ocupat poziții în zona maidanelor cu gîște, în timp ce grosul regimentelor germane au băgat spaima în berbecuții și vițeii care pășteau în periferii. Cea mai modernă armată a lumii urma să ia în stăpînire populația și cartierele.

Dar orașul nu s-a predat. Bătrînii, copiii, femeile, cîinii din mahalale, cîțiva tîrgoveți și o mînă de sergenți de stradă trecuți de a doua tinerețe s-au ridicat la luptă. În fruntea lor s-a pus comisarul de poliție Ioan Popilian, pentru care Istoria oprise în gară la Tîrgu Jiu ca să-i permită să urce. Popilian le-a vorbit locuitorilor așa cum trebuie să le fi vorbit Leonidas spartanilor. E drept, spartanii din Gorj aveau care gută, care burtă, care treburi, care dureri de șale, care auzul slăbit, care spaima cuibărită în suflet. Dar mesajul a ajuns la inimi, a însuflețit mulțimea și așa a început războiul eroic, inconștient și disperat, cu armata lui Falkenhayn.

Un detașament german s-a îndreptat spre Podul Jiului, dar armata de ocazie a Gorjului a răsturnat căruțe și dulapuri de-a curmezișul. La ordinul lui Popilean a fost spart muzeul de istorie al Primăriei, iar uncheșii, nepoții și țărăncile venite la tîrg cu zarzavaturi au apărut pe străzi fluturînd archebuze și pistoale haiducești, împingînd tunuri de pe vremea pandurilor și ascuțind pe caldarîm săgețile voievozilor munteni.

Sergenții pensionari au organizat poporul în plutoane, l-au învățat să ochească, iar cînd nemții au înaintat pe Podul Jiului s-a pornit asupra lor un tir de plumbi, urale, ghiulele, pietre și săgeți nemaivăzut de cînd Sobieski asedia Cetatea Neamțului.

Au intrat în funcțiune tunurile Krupp, carabinele Mauser și mitralierele Messerschmitt, dar rezistența publică din mahalale n-a cedat. Elevii au adus muniție, femeile au cărat răniți, bătrînii și-au amintit de Grivița și de cum se folosesc muschetele. Cercetașa Teodoroiu Ecaterina a luptat cot la cot cu eroii anonimi într-un episod rar de emoție și vitejie, care a făcut din ea ceea ce avea să fie.

Nemții au abandonat asediul pentru trei zile. Comisarul Ioan Popilean a fost împușcat în cap și în umăr, dar inima lui l-a salvat, așa cum salvase și orașul.

237 de vizualizări