Un film care pornește discuții importante încă de la secvența de debut nu are cum să fie decît absolut promițător. E drept, în cazul lui Stowaway, discuția a virat mai mult înspre „Mîndra asta e zguduită de decolare sau e victima unui vibrator industrial?“. Dar asta nu înseamnă că nu e o discuție importantă.
Obsesia spațiului și, mai ales, a imponderabilității își pune amprenta asupra filmului de la bun început, regizorul găsind că este perfect normal să-și înece scenariul în burți. Secvențele lungite inutil alternează elegant cu alea perfect fără noimă, și vizual, și narativ. Este un mod de-a pregăti spectatorul pentru miezul acțiunii, format din acalmie, lipsă de tensiune și glumițe politicoase de oameni a căror superputere e să fie neinteresanți.
Înțeleg că scenariul țintește către diversitate și inclusivitate, punînd la grămadă în navetă o femeie șăf de misiune spațială, încă o mîndră și un cetățean membru al minorității asiatice care reprezintă 60% din populația planetei. Plus, ulterior, un reprezentant al celei mai oprimate rase de pe Pămînt – nu vă grăbiți să strigați „Aha, filmul nu e destul de divers!“ și „Aș face #cancelNetflix, dar folosesc abonamentul unui amic“.
Dar, pentru numele diversității și inclusivității, nu înțeleg de ce insiști cu dialoguri incapabile să jignească și cel mai superficial mod de înțelegere a lumii. Replicile sînt atît de aseptice și lipsite de substanță că ar putea fi folosite drept comprese sterile, în ciuda poftei nebune de-a șterge cu totul altceva cu ele. Probabil singurul lucru mai prost nu poate fi decît interpretarea, rivală de moarte a celor mai penibile opere de săpun.
Pe undeva, bine ascuns de simțul critic sau, mai tîrziu, de starea de conștiență a privitorului, stă și un conflict. Ceva legat de pasagerul clandestin de la bord și de probleme tehnice. Pasager care a devenit clandestin pentru că a rămas blocat din greșeală în spatele unui panou înșurubat din exterior. Sînt ferm convins că spațiul e mai puțin infinit decît stupiditatea unor scenariști.
Probabil că undeva, într-un club de elitiști ai filmului, există și oameni care consideră că a transforma banalul în ceva îngrozitor de plictisitor este o virtute. Și Stowaway este virtuos, pentru că o porcărie mai ternă, mai posedată de spiritul culorii bej, mai condimentată cu nesare și mai dornică să exceleze în submediocritate nu credeam că poate exista. Dar, din nou, imaginația umană, spre deosebire de prostie, nu este nelimitată.
Stowaway. R.: Joe Penna. Cu: Anna Kendrick, Daniel Dae Kim.
Cu asa regizor…Joe Penna e un muzicant brazilian. Pacat de Anna Kendrick, a dat tot ce se putea data fiind partitura. Tema nu e neaparat rea, dar filmul nu a iesit prea bine.