Miercuri dimineaţă am citit, ca toată lumea, „exclusivitatea“ lui Cătălin Tolontan, aşa-zisul discurs pe care ar fi urmat să-l rostească preşedintele pe seară. M-am bucurat şi eu ca boul, după care m-am întristat, realizînd că din gura preşedintelui n-ar putea să iasă un astfel de speech nici dacă ni l-ar adresa din cazanul cu smoală.
Privite în paralel, adevăratul discurs al lui Băsescu şi discursul despre starea naţiunii al lui Obama (de marţi noaptea) m-au convins din nou că nu o să auzim prea curînd ieşind din guriţa unui politician autohton o idee gen „Yes, we can“. Privite în paralel, adevăratul discurs al lui Băsescu şi discursul imaginat de Tolontan m-au lămurit că şi dacă, prin absurd, am auzi un „Yes, we can“, nu am avea, oricum, nici un motiv să-l credem.
Toţi cei care am citit textul de pe www.tolo.ro am înţeles şi ce a vrut să spună autorul, şi de ce a ales calea asta mai puţin directă. În afară de Mircea Marian, care, deşi nu l-a întrebat nimeni „Ce-ai înţeles tu, Mariane, din textul lui nenea Tolontan?“, s-a trezit să răspundă, vineri, pe hydepark.ro. Răspunsul e lung, blocat în prima frază a textului lui Tolontan (aceea referitoare la situaţia demografică a României) şi în detalii despre datoria externă a României. Culmea tupeului este atinsă însă de-abia în ultima frază: „Am şi eu două teorii, poate la fel de aberante ca şi cele lansate de Tolontan, dar care poate ar merita discutate. Prima este că presa română a fost îngropată şi de superficialitatea şi de populismul stîngist al gazetarilor care o populează. A doua este că ar fi interesant de studiat efectul permanentei isterii şi stupidităţi televizate asupra depopulării României“.
În primul rînd, dacă e să ne luăm după coloană vertebrală, calibru şi altele de genul ăsta, pe care ar fi în avantajul lui Marian să nu le amintim acum, pentru el, Tolontan ar trebui să fie „domnul Tolontan“. În al doilea rînd, poate-l ajută cineva să treacă de prima frază a textului căruia i-a dedicat 4.000 de semne. Măcar la a doua să treacă, nu e aşa greu… Dacă ar citi şi ar analiza cîte o frază pe săptămînă, într-un an ar putea să îl dea gata şi să reuşească să-l înţeleagă în ansamblul lui.
În al treilea rînd – şi observaţi că în continuare sînt amabil şi nu invoc detalii gen moralitate, etică, profesionalism, apreciere din partea publicului etc. –, hai sictir, dragă Mircea Marian! În timp ce Cătălin Tolontan e plătit pentru şi din profitul pe care-l aduce unui privat, matale îi pupi în cur pe guvernanţi, la TVR, la TVR Info şi pe unde mai apuci, pe bani care vin şi din buzunarul meu, şi din buzunarul lu’ mama, şi din al lui Tolontan.
Cît despre presă, dacă-mi permiţi (şi sper că-mi permiţi, căci, cum ziceam, eu te plătesc pe tine, nu tu pe mine), eu cred exact invers. A fost îngropată de faptul că există prea mulţi Mariani şi prea puţini Tolontani.
