Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Noi, băieții din Carpați,Sîntem neam de-ntîrziați!

Zoom Noi, băieții din Carpați,Sîntem neam de-ntîrziați!

Succesul fotbalului românesc, cît o mai fi, e cam ca golul lui Grigore din eternul Steaua-Dinamo: un penalti bătut prost și apărat prost. Ne bazăm performanța pe întîmplare, baftă și gloria iluzorie a trecutului. Nu contează, Tata Jean boxează, mergem înainte. Să recunoaștem că ne aflăm, frățicule și vericule, într-un moment astral, ce mai, de-a dreptul auroral. În nici 36 de ore, celebrăm trei evenimente de gală: decizia finală în Dosarul Transferurilor, alegerea noului șef al FRF și amicalul de lux cu Argentina. Dacă e să căutăm un numitor comun, ei bine, s-ar găsi: toate astea vin (un pic prea) tîrziu. Am pățit la fel cu marii interpreți și marile trupe rock. N-au venit în România cînd erau la apogeu și aveam mai mare nevoie de ele, ci abia vreo 15-20 de ani mai tîrziu. Sigur, mai bine tîrziu decît deloc…

Cu Argentina trebuia să jucăm mai demult, cînd s-a inaugurat Arena Națională. Acum, ca să-i dovedim, va trebui să aplicăm rețeta ce ne-a adus gloria unică de pe Rose Bowl din Pasadena, în urmă cu 20 de ani: îi strecurăm lui Messi niște cocaină în ciorbă și îi introducem pe Ilie Dumitrescu & Hagi să ne tranșeze partida.

Cu alegerile de la Federație, idem, schimbarea se produce tardiv de tîrziu. Gică Popescu ar fi fost un bun președinte atunci cînd a candidat prima oară și era un critic virulent al lui Mircea Sandu. Actualmente nu-i decît un fin ascultător al Nașului. Într-un fel, Baciul reproduce traseul unor intelectuali români din anii ’50. În fața casei îi așteptau, cică, două mașini: una mergea la pușcărie, alta – la Academie. A ales fiecare cum a crezut, condamnarea cu suspendare fiind exclusă.

Iar cu Dosarul Transferurilor – ajunserăm și la el –, oricum l-ai lua, e finalul scremut al unei telenovele lungite ca pelteaua. Se face justiție, dar e discutabil dacă se face și dreptate. Durează de șase ani procesul ăsta. O veșnicie. Și-s două veșnicii de cînd se vorbea prin tîrg despre șolticăriile, mînărelile și șobolănelile legate de transferuri. Păi, futu-i celeritatea mă-sii! Nici un organ nu s-a autosesizat atunci cînd Giovanni amenința jurnaliștii că-i face de la brîu în jos. Deci iar e cam tîrziu. Nasulia s-a petrecut deja.

Cam așa vedem noi situația, de aici, luîndu-ne ceva distanță. Am încercat doar un diagnostic, nu prescriem noi tratamentul. Iar or să sară unii că habar n-avem, că n-am jucat niciodată fotbal de performanță. Hai, să mori tu? Asta-i una dintre cele mai mari gogomănii la adresa noastră, a cronicarilor. Ca să fii doctor nu trebuie să fi fost mai întîi bolnav.



Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

erbasu
Big Fish
Istorii Corecte Politic
Iubitori de arta
Carne de pui La Provincia