Din nou în Middle-earth, mii de ani înainte de aventurile din trilogiile The Lord of the Rings și The Hobbit, pe urmele domnișoarei elf Galadriel, războinica încăpățînată care îl caută peste tot pe demonul Sauron, într-o lume fantastică populată cu pitici cu accent scoțian, elfi englezi care se deosebesc de oameni doar prin forma urechii și hobbiți irlandezi cu cuib de păsări în păr.
După trei episoade de The Lord of the Rings: The Rings of Power, nici nu merită menționat mai mult despre ce-a ieșit din atît de așteptatul (de către fani) proiect de serial inspirat din epicele romane ale lui J.R.R. Tolkien. La prima impresie, din punct de vedere vizual, da, te păcălește c-ar fi ce zice că e, transportîndu-te într-o altă lume, de basm. Unul copilăresc, în care nu contează prea mult detaliile, important e că ăla bun îl bate de-i sună apa-n cap celui rău.
Urmărită cu atenție, narațiunea, ilogică în unele aspecte, conține elemente familiare din universul tolkienian, dar are și multe neconcordanțe față de materialul-sursă. Dezvoltarea poveștii suferă prin inconsistență, nu există nici un reper de spațiu și timp, personajele apar pur și simplu din loc în loc ca teleportate. Scenariul, confuz, cu acțiune încă nefocalizată și fire narative sărite dintr-unul într-altul, face referire la persoane și evenimente necunoscute, fără să dea prea multe explicații, de parcă telespectatorul trebuia să vină cu lecția învățată, cine e ăla și ce înseamnă aia. Nici un personaj nu e cu adevărat interesant, eroul cu însușiri nobile și motivații credibile în care să te regăsești; n-ai de ce să empatizezi cu ei și cu cauza lor, nu simți nici un fel de conexiune – atașament emoțional zero. În lupta dintre bine și rău, dacă nu-ți pasă de cel care reprezintă adevărul și dreptatea, ajungi să ții cu personajul negativ, ca să se termine cît mai repede totul. Dincolo de animația computerizată care arată cînd OK, cînd prea dulce, exagerată în strălucire și contrast, și de care te saturi la un moment dat ca de prea mult zahăr, nu găsești nimic special. Întreaga atmosferă este falsă, forțată, lipsesc misterul, substanța, profunzimea, tot ce vezi e o carcasă colorată goală de conținut.
Cu un buget total de un miliard de dolari, cel mai scump serial din istorie trebuie să recupereze banii ăștia cumva. Primele cinci sezoane au fost deja confirmate, din start, fără analiza audiențelor – va urma, deci, un festival al clișeelor, ca să se exploateze brand-ul pînă la ultimul bănuț, cu filmări spectaculoase, 4K, din dronă, care să-ți ia ochii, în Noua Zeelandă. Peisaje pastorale, în multe locuri, arhaice: pajiști și fînețe, podețe din piatră, garduri din lemn putred, noroaie, hambare și găini, ca într-un fel de Flămînzi de la antipozi. Pont gratis, pentru producători: dacă vreți să faceți economie la decoruri, veniți la noi, la țară, în România.
În afară de titlu, noul The Lord of the Rings n-are aproape nici o legătură cu lumea legendară creată de Tolkien și de filmele lui Peter Jackson de acum douăzeci de ani. E ca și cum ar fi suficient să pui un titlu pe ceva, orice, pentru ca, automat, să fie exact ce-ai etichetat. Chiar dacă te cheamă tot Hagi, nu înseamnă că și ești ce-a însemnat Hagi.
The Lord of the Rings: The Rings of Power, 2022-, tocăniță fantezistă cu elemente din The Lord of the Rings și un plan de marketing foarte ambițios, adaptat de J.D. Payne și Patrick McKay după romanele lui J.R.R. Tolkien, opt episoade de 65-69 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.
Ati spus lucrurilor pe nume