La ING Bank, spălarea banilor a ajuns un nărav fără leac. Miliardele negre, albite în conturile băncii olandeze, au cîntărit adesea mai mult decît frica de amenzi. Mafia rusă, cartelurile columbiene, tranzacțiile cu Iranul și Cuba au îndesat profituri grase în bilanțurile băncii și au desenat pe botul leului portocaliu un profitabil surîs de nepăsare. Așa că, după ce a plătit în Olanda 775 de milioane de euro și în SUA 619 milioane de dolari pentru complicitate la spălarea banilor, ING i-a dat înainte.
În 2019, ING a fost amendată în Belgia cu 300.000 de euro pentru servicii suspecte de spălătorie
prestate unui rus. În 2021, ACPR, regulatorul francez al pieței financiare, a amendat ING cu 3 milioane de euro pentru aceeași categorie de fapte. După tendința crescătoare a amenzilor se poate presupune că ING pregătește o revenire elastică la spălătoria de anvergură din deceniul trecut.
În România, unde Banca Națională e în cîrdășie cu băncile străine, ING își croiește drumul spre profit prin abuz și dispreț față de cetățeanul de rînd. Interzicerea accesului la bani, selectarea clienților după criterii proprii, frauda prin comision mincinos, lipsa securității pentru tranzacțiile online, digitalizarea defectuoasă, mutarea automată a conturilor, aroganța corporatistă și dezumanizarea relațiilor cu persoanele fizice sînt practici întîlnite la tot pasul pe forumurile clienților nemulțumiți, revoltați și furioși.
În 2017, în urma unei campanii de tip „comisioane zero“,
mulți români au fost momiți să-și aducă salariul la ING. Numai că, după un timp, unii s-au trezit că vechile comisioane li se strecuraseră, tiptil, înapoi. Alții, care erau clienți mai vechi ai băncii, au fost săriți de la programul – fie el și simulat – de „comisioane zero“, deși erau mai îndreptățiți la el decît clienții noi.
În 2021, cetățenii A.A., D.P., I.K., I.S., B.D., domiciliați care în București, care în tîrguri de provincie, s-au trezit cu conturile sechestrate discreționar, pe motiv că nu și-au actualizat datele. Iar acest fapt s-a petrecut fără ca ei să fie preveniți, informați în legătură cu motivul sau baza legală. Oamenii au fost lăsați zile întregi în afara posibilității de a-și accesa banii, mai ales că actualizarea datelor se face fizic, iar în multe localități nu există filiale ING.
Un client ING din Baia Mare a îndrăznit să dea banca în judecată pentru că i-au fost mărite în mod nejustificat dobînzile la un credit de nevoi personale, garantat cu ipotecă. Omul s-a speriat că își pierde casa și a cerut în instanță revenirea la dobînzile stabilite inițial, fără să ceară despăgubiri materiale. Numai că banca a angajat o casă de avocatură scumpă din București și a pretins ca cheltuielile de judecată, adică onorariul uriaș, să fie plătite de client, în cazul în care acesta pierde procesul. Omul s-a înfricoșat, firește, și a lăsat totul baltă.
Digitalizarea pompieristică a băncii expune clienții la fraude în timp real. Aplicația ING Home Bank, prin care clienții sînt obligați să-și opereze conturile, i-a oferit unui client din Iași ocazia să-și vadă contul devalizat în timp ce încerca să facă plăți pe telefon. ING, care trebuia să garanteze siguranța tranzacțiilor prin sistemul elaborat intern, s-a scuturat de orice responsabilitate, lăsîndu-și clientul, ați ghicit, cu ochii în soare.
ING România stă bine de tot și la capitolul duplicitate
În 2018, banca a hotărît să renunțe la clienții care au mai mult de 51% din cifra de afaceri provenită din activități de amanet, schimb valutar, gambling și videochat. Amanetul și valutiștii mîncau direct din creditele periculoase și serviciile de schimb dezavantajos pe care le oferea banca, deci, pe undeva, chiar dacă nici o lege nu îi dădea voie, ING avea motive să le închidă ușa.
Dar la gambling și videochat ING joacă rolul hoțului care strigă „Hoții!“. Pe aceste domenii de activitate, zice comunicatul oficial, „riscurile pentru bănci provin în special din dificultatea verificării provenienței banilor și din faptul că sînt un mediu folosit frecvent pentru spălări de bani“. Cu alte cuvinte, ING nu spală bani pentru oricine și nu oriunde.
Dar povestea nu se încheie aici, căci, în primăvara anului 2021, ING, căruia volumul mare de tranzacții din gambling îi face cu ochiul, revine și zice: „Începînd cu 25 mai 2021 pentru plățile cu cardul de tip Jocuri de noroc (Gambling) se va aplica un comision în valoare de 3,90 lei per tranzacție, plus 1,9% din suma tranzacției pentru tranzacții cu cardul de lei și respectiv 0,8 euro plus 1,9% din sumă, pentru tranzacții cu cardul de euro. În tranzacțiile de acest tip se numără: jocurile de noroc, pariurile, jocurile la casino, biletele de loterie etc.“. Adică ING uită de-a binelea de scrupulele cu privire la spălarea de bani și dă drumul la gambling, dar îl suprataxează. Acceptă, cum ar veni, prostituția, dar o pedepsește luîndu-și o parte din beneficiile ei. Lucru pe care, potrivit legii, îl face doar statul român.
Dar, după cum se știe, statul român nu e destul de însemnat ca să țină seama de el o corporație renumită pe întreaga planetă pentru spălare de bani.
Foarte bun articolul. Ar trebui mentionat ca ING Bank Romania sunt un fel de Petrica si lupul care o tin una si buna ca euro va sari de 6 lei! Doar, doar…Mari analisti financiari! Si acum au o campanie cu comision zero.
Puteti ancheta si faptul ca aceasta banca nu face parte din Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
Domnilor, eu sunt client ING, nu fac trafic de nici un fel , am comisioane zero si sunt foarte multumit de banca respectiva. In 10 ani de cand am salariul la ei, nu am avut nici o clipa ceva de reprosat. Citesc cu mare interes ce ati scris despre ei, dar pe mine nu ma afecteaza.
Lăsați-mă să ghicesc: singura interacțiune cu banca este să scoateți lunar salariul de la bancomat.