Frate, ne lași? Hai, mai ușurel cu tenisul, că noi avem altele pe cap. Ne-au pierdut Bayern și Liverpool, acasă, taman în derby-urile cu dușmanii de la M’gladbach și Man Utd, niște prescurtări, nu altceva. Bine măcar că, în El Clasico, Barça i-a bătut pe îngîmfații de la Real, cu 2-1, exact cît a făcut și Halep cu Iankovici, la seturi, în finala de la Indian Wells. În primele două (2-6, 7-5), cît timp se războiau fetele, am preferat să-i urmărim pe băieții din partida Steaua-Viitorul (4-1). Deci cît să mai repetăm ca să pricepeți? Nu se lipește tenisul de noi și pace! E război, un sport prea sîngeros. Mai dur chiar decît șahul. Exclude remiza, armistițiul. Presupune o confruntare nemiloasă, bazată pe nervi, voință, caracter. Cu toate mijloacele posibile, trebuie neapărat să-ți ucizi adversarul. Dacă nu, te omoară el pe tine. Nu-i ca la noi, la fotbal, unde poți merge mai departe chiar și după o înfrîngere, iar egalul valorează uneori – vorba aia – cît o victorie. E tot un război, desigur, dar, ca în toate sporturile de echipă, luptătorii se mai pot baza pe camarazii lor, să-și mai tragă sufletul, să fie înlocuiți din linia întîi, mergînd pe ideea că o bătălie pierdută (sau un X) nu înseamnă neapărat și pierderea războiului. C-așa-i în fotbal, nu în tenis. În plus, tenisul ni se pare un sport de boieri, cam ca golful sau schiul. Or, noi sîntem așa, mai țărani de felul nostru. Am mai avea și alte argumente, destule. Dar înțelege-ne, frate, n-avem timp, nici loc, că urmează meciul crucial cu Insulele Feroe și trebuie să-l pregătim așa cum trebuie.
Există o întrebare, cam tîmpită, cum sînt multe întrebări bune. Într-un Luvru incendiat, pe cine alegeți să salvați, o mîță care v-a sărit în brațe sau pe Mona Lisa? Greu? Ei bine, noi am hotărît să lăsăm Giocondele din WTA acolo unde sînt, cu zîmbetele lor enigmatice, pe tabloul principal al turneelor. Ne salvăm cu maidanezii noștri, puii unui sport de maidan, cu nume de eroi: Mopsu’, Dulăul, Bulldog, Pitbull… Asta e, greu ne mai schimbi. Frumoasă-i arta tenisului, da’ nimic nu se compară cu viața fotbalului.
Bravo, Simona, ești tare! Te-am susținut de la distanță, acum susține-ne și tu măcar la fel. Sînt clipe cruciale pentru noi, pentru popor. O înfrîngere cu Insulele Feroe la Ploiești ar însemna o tragedie națională, infinit mai dureroasă decît un meci pierdut de Halep la, să zicem, Wimbledon.
