Cu toată concepția mea politically correct, cu toată toleranța mea față de orice formă de animalitate civilizată, mie nu-mi plac lesbienele. E ca și cum dimineața, în pat, în loc să bei o ceașcă de Illy sau Lavazza, ai bea un „nechezol“, celebra noastră cafea de pe timpuri, cu înlocuitori. Înlocuitori de știți dumneavoastră ce.
Sînt abonată la RDS&RCS (sau invers). Am crezut, cu noua grilă Digi, că îmbunătățesc programele. Dar programe mai cretine decît cele de pe History – Războiul depozitelor, Așii amanetului (?!) și mai ales Așii amanetului din Louisiana (!!! – De ce nu din Pantelimon?) n-am mai văzut de la programul USL de guvernare. Are dreptate și Șăfu’ cînd zice: „Nutzi, dragă, decît să ajungă Crin președinte, mai bine să vină la Cotroceni un extraterestru antic. Tu ai văzut ce bine seamănă ăștia cu Stolo?“.
De fiecare dată cînd mă gîndesc la sex, mă înroșesc din cap pînă-n picioare. E o chestie moștenită din copilărie, cînd am avut pojar. Iar președintele, care mă cunoaște bine și e un om sensibil, dacă mă vede-n halu’ ăla de îmbujorare, mă mîngîie pe cap și-mi zice: „Măi, Roșia Spontană!…“. Și-i dau lacrimile.
(va urma)