Întotdeauna mi s-a părut că reacțiile Cameliei Bogdan, judecătoarea ejaculată, cum ar zice Marean Vanghelie, sunt reacții de om dus cu pluta. Un zâmbet haotic naufragiat sub acea privire fixă.
Însă Cristina Tarcea mi-a transmis mereu liniștea profesoarei de istorie care are acasă doi pechinezi și fumează un pachet de țigări pe zi. Acei oameni, poate îi știți, care au mereu un zâmbet amestecat în privire.
Scandalul pe care l-a pornit – ce-a spus, cum a spus, ce orizont de așteptări a creat și apoi reacțiile lui Valer Dorneanu – e unul dintre cele mai absurde și cele mai jenante episoade din ultimii 30 de ani.
Foarte pe scurt:
Cristina Tarcea se întâlnește cu Valer Dorneanu pe întuneric, după ce-și lasă telefonul în altă cameră. Acceptă condițiile unei astfel de întâlniri. La plecare, să vezi amuzamentu’ dracu’, pleacă îmbrăcată cu parpalacul de spion al lui Dorneanu.
Ce-a vorbit cu Dorneanu? Hm, toate la timpul lor, zice Tarcea. Halucinant!
Multe nenorociri nu au figurat în raportul MCV, dar tare sunt curios dacă acest caz va fi tratat și în ce fel.
Reacția lui Valer Dorneanu, cel acuzat că a pus întrebări sau a vrut clarificări pe întuneric în legătură cu completele de 5 judecători de la ÎCCJ, spune așa: ”Eu nu comentez declarațiile unora sau altora, mai ales când este vorba despre o persoană publică, respectabilă. Eu comentez ce am spus eu. (…) Fiecare comentează și este răspunzător de comentariile pe care le face. Alte comentarii nu am de făcut”.
Deci Dorneanu nu comentează decât ce zice el. A existat vreodată o spusă mai cretină?
Și Cristina Tarcea, și Valer Dorneanu – prin implicarea funcțiilor pe care le dețin – ”sunt” Justiția și Constituția din țara asta. Logica lor, dimensiunea discursului lor ar trebui să se ridice la nivelul dimensiunii pe care legea și Constituția ar trebui să le aibă într-un stat de drept, într-un stat membru UE etc., ați prins ideea. Și ce vezi? Niște jalnice creaturi ale unei tranziții care nu se mai termină.