Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

OANA BOCA:„Trebuie să ne pregătim pentru o perioadă lipsită de perspective”

Zoom OANA BOCA:„Trebuie să ne pregătim pentru o perioadă lipsită de perspective”

De cîțiva ani organizează festivaluri independente și își bate capul cupublishing-ul de carte. Pînă la pandemie s-a descurcat excelent.Acum, optimismul Oanei Boca a început să se fisureze, chiar dacă ea și ai ei au scăpat nevătămați pînă acum, fiindcă vine o perioadă a lui „nu știu ce-o să urmeze“.

Cristian Teodorescu: Cum o scoateți la capăt, dacă o scoateți, tu și colegii tăi de cînd nu se mai fac evenimente culturale cu public?

Oana Boca: Dintotdeauna, pentru mine, sectorul operatorilor culturali independenți din România a semănatfoarte mult cu o sumă de oamenisalvați în mod miraculos de pe Titanic, dar abandonați totuși în mijlocul oceanului, pe o insulă mică. În închipuiala asta, zeci de alte astfel de insulițe ar fi populat oceanul, iar cei care doreau să se salvezetrebuiau să înoate, dininsulă în insulă, pînă la țărmul continentului.De multe ori, condițiile „meteo” s-ar fi schimbat peste noapte, fără „preaviz”, dar regula ar fi rămas aceeași: dacă vrei să exiști, trebuie să înoți bine, din „haltă” în „haltă”. Povestea aceastaușor copilăroasă și schematică descrie, cred eu,viața operatorilor culturali autohtoni pre-pandemie: cei mai mulți dintre noi rezistamfix de la un proiect la altul, „înghesuiți” pe cîte o „insulă” mică, la „ușile”acelorași surse de finanțare, și trebuind să ne adaptăm peste noapte la tot soiul de schimbări legislative. După cenu am mai putut organiza evenimente reale, offline, am rămas cu toții blocați pe ultima „insulă” la care am ajuns în drumul nostru spre țărm și n-am făcut altceva decît să ne uităm, de la distanță, în sufrageria celuilalt. Acestor mici episoade voyeuriste,culecturi și discuții tematice,ne-a plăcut să le spunem„proiecteculturale online”. De fapt, în tot timpul acesta,ne străduiam sărămînem antrenați, înotîndpe uscat, în cada de pe insulă. Cam așa am scos-o la capăt…

C.T.: De cîtă trecere au parte evenimentele online?

O.B.: La început, am simțit în aer un fel de euforie, o provocare,cum se mai zice, primită cu bucurieatît de operatorii culturali, cît și de public. Ne plăcea că puteam testa limitele noului mediu, că nu rămăseserăm „fără soluții”. Mulți s-au bucurat în mod real, pentru că, online, au avut acces la evenimente pe care nu le-arfi putut bifa în viața reală, din cauza distanței fizice ș.a.m.d. A intervenit apoi saturația, în „bula” mea lumea a început să redistribuienostalgic multe, din ce în ce mai multe pozevechi de la evenimentele reale, semn că nu ne-am mai priceput cum să reconciliem întîlnirea cu prea-mult-online-ul din viețile noastre. Iar mai apoi au început să apară surse de finanțare publice dedicate proiectelor care se desfășoară exclusiv online pe vremea pandemiei, așa că evenimentele digitale au continuat să existe, deși era clar că a venit vremea să luăm o pauză sau măcar să le mai rărim. Poate că este o dovadă a acestei saturații,poate nu, darpentru mine este marcant felul cum absolut toți prietenii mei din sfera culturală, atunci cînd ne-am revăzut prima dată în viața reală, m-au rugat să jurcă nu vom pronunța la berea aceea cuvîntul „online” sau orice alt sinonim al lui.

C.T.: În perioada asta nenorocită, ce fac independenții ale căror venituri depind de spectacolele pe care le dau?

O.B.: Luați prin surprindere, cred că cei mai mulți dintre noi nu ne-am gîndit în mod special la perioada aceasta, cît la ceea ce va urma. Crizele economice sînt ciclice, dar cum pandemia prin care trecem este fără precedent, și economiștilor le este greu să evalueze consecințele. Iar lipsa asta de perspectivă omoară și ultimii nervi creativi, mai ales că și sursele de finanțare publice rămîn „tăcute”, autoritățile încercînd să înțeleagă cum ar trebui modificate liniile de finanțare, astfel încît să fie în acord cu vremurile ce vor veni, iar aplicanții să poată face deconturile cum se cuvine.Este greu de anticipat ce se va petrecedin toamnă, dacă va veni sau nu un al doilea val, cert este că trebuie să ne pregătim pentru o perioadă lipsită de perspective, chiar și după ce vaccinul ar putea fi disponibil.

C.T.: Evenimentele în aer liber? Că văd că pe la mănăstiri se înghesuie lumea în aer liber și fără mască, și fără distanțare fizică…

O.B.: Da, mă bucur că putem organiza evenimente în aer liber. Dar a contabilizat cineva cîte spații de organizat evenimente culturale în aer liber există? Pentru că, din păcate, una dintre probleme mari ale spațiului cultural autohton pre&post-pandemie o reprezintă lipsa infrastructurii. Apoi, toate evenimentele acestea în aer liber presupun și ele niște costuri ale vremurilor pe care le parcurgem: grijă la distanțarea socială, igienizarea cu acte în regulă a spațiului după fiecare proiecțel, pentru că altfel nu ies la socoteală aprobările ș.a. Avem fonduri pentru aceste noi cheltuieli suplimentare?

C.T.: Cum stai cu prudența ca mamă a doi copii mici?

O.B.: În perioada aceasta, n-am fost nici superwoman, n-am atins nici paranoia, sper. Am scos copiii la plimbare de voie sau cu bicicletele, și de lockdown (cu declarație și restul…), și după. Cumva, mai simplu mi s-a părut înainte, cînd eram singuri și siguri pe stradă, decît în primul week-end de după „eliberare” cînd, în parc, am avut senzația că ne vom sufoca de la atîta aglomerație. Habar n-am ce au înțeles copiii noștri din tot acest haos, îi testăm în mod repetat. Deocamdată, pentru ei pare să fi fost o perioadă aproape cool, deși cu enervant de multe teme și o mamă agitată care a insistat să le verifice pe toate, plus un tată „profitor”, care le-a pus în cîrcă un număr mai mare de pagini de citit pe zi. Altfel, am gătit împreună, am făcut celebrele pîini, am încercat rețete noi de prăjituri, am jucat jocuri de familie. Văzut din spațiu, în familia noastrăa fostcasnic și frumos de acest COVID.

C.T.: Ce și cum aștepți?

O.B.: Ca tot omul, aștept să ne reintrăm în normal, cu toate că gurile păguboșilor spun că va trebui să redefinim ideea de normal și, în plus, să fim oricînd gata de noi „apocalipse”.Cea mai mare așteptare a mea este legată de reluarea cursurilor în școli, pentru că sînt mamă a doi copii și pot depune mărturie că formula de învățămînt online, în România, din testul de pînă acum, a fost un mare chin pentru întreaga familie. Programa este foarte încărcată și, dacă se întîmplă ca cei mici să învețe și la o școală competitivă care, bineînțeles, nu vrea să piardă locul pe podium din cauza unei „biete” pandemii, atunci e de-a dreptul iad: profesorii exagerează, pentru a-l impresiona pe director, directorii fac frumos la inspectorși„biciuiesc”ce-i mai josde ei, pentru a nu scădea rezultatele școlii, și tot așa, pînă la minister. Pentru că școala românească este extrem de dependentă de aprobarea venită „de sus”. Așa că, da, marea așteptarea a acestei toamne pentru mine este să nu mă întîlnesc cu distopia numită școala-online-2.

C.T.: Distanțarea fizică ne va schimba obiceiurile sociale sau e o simplă paranteză?

O.B.: Deja ni le-a schimbat, mă tem. Dacă este să vorbesc despre mine și experiențele mele, la orice reîntîlnire recentă cu prietenii a trebuit să negociemdacă ne îmbrățișăm, dacă dăm mîna sau doar ne zîmbim. Am devenit precauți, plecăm de acasăsperînd că ducem după noi mici globuri de sticlă protectoare confecționate din dezinfectanții cu care ne ungem înainte de a ieși, poșetele doamnelor și, în mod special, ale mamelor au devenit mici farmacii umblătoare, dotate cu cele mai ciudate loțiuni. Toate activitățile din offline sînt, înainte de toate, o mare luptă contra microbilor. În plus, în ultimele luni retina a consumat nesănătos de mult conținut vizual cosmetizat online, ceea ce poate fi ușor tulburător, nu-mi dau seama cît de vulnerabili ne va face asta.Este evident că orice izolare impusă aduce cu eadezechilibre, chiar dacă în toată perioada aceasta am încercat să compensăm, alergînd după tot soiul de „recompense” virtuale.

C.T.: Ne putem aștepta la o renaționalizare a artei spectacolelor?

O.B.: Doamneferește! Nu sînt o mare specialistă, dar, pentru mine, sfera proiectelor independente din zona artelor spectacolelor este cea care a mișcat mult din energia și dezbaterile civice ale ultimilor 30 de ani, o gură de oxigen absolut necesară societății românești.

C.T.: Ce temeri ai?

O.B.: Îmi este teamă de domnul care, acum trei luni,a golit în fața mea într-un hipermarketîntreg raftul cu pungi de făină în cele două cărucioare pe care le manevra, deși era evident că așteptam să cumpărși eu măcar o pungă. N-aș vrea să-l am din nou prin preajmă atunci cînd se va împlini vreuna dintre amenințările Gretei Thunberg. Nu mă sperie neapărat schimbările. Mi-e teamă, însă,de lipsa măsurii, de excese și de omul posedat de ele.

C.T.: Ce nădejdi?

O.B.: Sincer, nu am nădejdi, habar n-aș avea cui să i le pun în cîrcă.De cîteva săptămîni, trag decîteva idei mici, pe care încerc să le reconfigurez și să le ajustez pentru la toamnă (și după toamnă). Trag de ele pînă începsă nu mai sune, măcar pe hîrtie, elitist-irealizabil. Una dintre ele are legătură cu o încercare de repoziționare a sferei non-fiction. Apoi, am în minte și o serie de proiecte dedicate liceenilor (educație media, educație pentru diversitate religioasă ș.a.). Este cîntecul meu de lebădă în sfera culturii scrise și a educației, apoi mai vedem…

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Excelentă analiză!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Poliția nu știe să cînte la Pian

    11 august 2020

    Pe cît de fioroși s-au repezit asupra unui biet om al străzii, împodobindu-l cu cătușe și la mîini, și la picioare, pînă și-a dat duhul în ghearele lor, pe atît […]

  • Și școala mai ucide, nu-i așa?

    11 august 2020

    Profesorul Iohannis a ținut lecția de aritmetică singur, fără să împartă oxigenul cu cineva, fără ca umbra vreunui muritor să-i strice suficiența.Voia să dea doar el veștile bune, și așa […]

  • Orban descrescătorul

    11 august 2020

    Luni, Ludovic Orban ne-a anunțat că domnia-i propie și guvernul înțelept condus de către acest geniu al șprițurilor târzii au reușit să oprească creșterea numărului de infectări. „Am reușit să […]

  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]