Oculta mondială nu vrea să știți asta, dar Caesar a fost adus la putere de industria jocurilor de noroc

În sala Senatului e fierbere mare. Vestea a lovit ca un fulger și acum toți stau ca pe jăratic.

– Părinți ai Republicii, Caesar a trecut Rubiconul! anunță grav Cato.

– Înțeleg ce vrei să spui, prietene Cato, dar nu cred că e cazul să ne alarmăm inutil, interveni Cicero ca un adevărat moderat. Ce anume vrei să ne transmiți? O spui cumva în sensul în care Caesar a făcut ceva care îl pune acum în poziția – deloc invidiabilă, de altfel – de a nu mai avea loc de-ntors?

– O spun în sensul de la nord la sud și de la Ravenna la Roma! țipă nervos Cato.

– Întotdeauna am apreciat iscusința ta de-a vorbi cu dublu sens, prietene Cato, dar, serios acum, fii concret! îl îndemnă părintește Cicero. Vorba vechilor greci, Η υπερβολή της αρετής είναι κακία, adică „Excesul de virtute este un viciu“.

– Amice, ești poliglot! șuieră Cato, el știa de ce. Dar pricepe latinește odată, măi omule politic, Caesar vine înspre Roma în fruntea Legiunii a XIII-a.

– Așa, și?

– VINE PĂGÎNUL ȘI NE TAIE PE TOȚI!

– Cato, nu e frumos să te legi de credința religioasă a cuiva. E drept, poate că a sărbătorit Caesar Samhainul, adică viitorul Halloween, alături de gali, dar eu sînt sigur că, ulterior, a dat dovadă de cea mai pioasă destrăbălare în timpul orgiilor de Saturnalii.

– Cato, vine ăla cu armata peste noi, pricepi? Trebuie să luăm măsurile care se impun!

Cicero se încruntă și căzu pe gînduri. Întregul Senat îl urmărea cu răsuflarea tăiată ca un cap de gal în finalul bătăliei de la Alesia. În cele din urmă, un nimb de înțelegere coborî pe fruntea marelui orator și acesta grăi:

– Da’ poate nu ajunge pînă la Roma…

– La ce anume te gîndești? își micșoră Cato ochii, dornic să audă ce intrigă abilă plănuia colegul său de Senat.

– Mă gîndesc că poate îi poartă ghinion faptul că e Legiunea a XIII-a și asta e destul…

– Sau poate ajutăm noi soarta… susură Brutus veninos.

– Bravo, Brutus, uite o idee bună! se entuziasmă Cicero. Am putea aranja să-i taie o pisică neagră calea.

– Sau am putea să-i tăiem calea cu o legiune! tună scos din pepeni Cato.

– O legiune neagră? Prietene Cato, ești foarte curajos să susții o asemenea idee, pentru că simt că este foarte controversată. Nu mă înțelege greșit, sînt cu totul de acord să spui „legiune neagră“ în sensul în care trebuie să-și demonstreze superioritatea asupra legiunii albe. Pe de altă parte, mă tem că nu te-ai gîndit la implicațiile pe termen lung, pentru că termenul de „legiune“ va căpăta un sens  rasist și antisemit peste două mii de ani într-o provincie lipsită de însemnătate a Imperiului, deci nu știu dacă este cea mai bună alegere.

– Și atunci ce propui, prietene Cicero?

– Să pornim o campanie distrugătoare de imagine. „Romanii trebuie să știe: Caesar e susținut de industria jocurilor de noroc!“.

– Pardon?

– N-a zis el „Zarurile au fost aruncate“? Tu crezi că e o coincidență faptul că numele lui politic se pronunță „Ce-zar“? Toate informațiile sînt acolo, noi trebuie doar să le vedem. Ei, ce zici, Cato, îl distrugem cu asta, nu?

– Absolut ca vodca…  Băi deșteptus, de generații întregi ne îmbuibăm în fruntea unei Republici pe ai cărei cetățeni i-am jefuit de drepturi și i-am furat de libertăți, lăsîndu-i an după an tot mai proști și mai săraci, din ce în ce mai convinși că sclavia este o alternativă foarte OK la starea de om. Pe ăștia vrei să-i convingi că tipul care le aduce păcănelele e altceva decît providențial? În cel mai bun caz vor pune mîna pe arme ca să ne gonească pe noi, în timp ce urlă: „Lăsați-ne, nenorociților, să ne îmbogățim!“.