Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ori cu Pleșu, ori cu Gabriel Oprea

Zoom Ori cu Pleșu, ori cu Gabriel Oprea

Andrei Pleșu a ajuns la concluzia că singura metodă de a-i face pe plagiatori să renunțe la doctoratele pe care le-au căpătat hoțește ar fi ca doctorii onești să-și suspende titlurile. Nu știu cît de aplicabilă e propunerea asta, pe care unii doctori o cred simbolică, iar alții metaforică. Atunci cînd Ponta a vrut să-și dea titlul înapoi, ca să scape de tinicheaua plagiatului, niște cunoscători ai regulamentelor doctorale au explicat că un asemenea titlu nu se înapoiază, ci se confiscă. Totuși, chiar dacă ideea celui care a scris Despre îngeri o fi irealizabilă practic, gesturile simbolice au de multe ori o greutate mai mare decît o reclamație perfectă.

Dacă vreo trei mii de doctori pe bune, fiindcă or fi atîția în toată România, ar anunța, printr-o scrisoare deschisă, că se autosuspendă din acest înalt, dar tot mai îndoielnic grad academic, pînă cînd plagiatorii vor renunța la titlurile pe care le-au agonisit prin brigandaj intelectual sau se va înființa o DNA a doctoratelor care să le înhațe diplomele cu mascații, un asemenea samizdat ar arăta că în țara asta mai pot apărea și solidarități respectabile, nu numai coterii mafiotice.

Aceasta ar putea fi revoluția de catifea a doctorilor onorabili din România împotriva impostorilor care fac de rahat, cu numele lor, acest titlu și contra fabricanților de false glorii academice. Ce-i de preferat, doamnelor și domnilor doctori? Un samizdat academic, fie el și metaforic, propus de Andrei Pleșu, sau să vă spună „colega” doctorul Gigi Nețoiu și să vă dea adunarea, în timp de pace, generalul plagiator Gabriel Oprea, care a ajuns și îndrumător de doctorate?!

A fost nevoie de o revoluție pentru a i se retrage Elenei Ceaușescu, postum, titlurile de academician și de doctor. Trebuie să moară din nou lumea în stradă pentru a-i trimite în neantul de unde au apărut pe plagiatorii și zerodocții democrației? În 1990, Academia Română, tocmai eliberată de sub dictatură, nu s-a simțit jenată că în rîndurile nemuritorilor se aflau academicieni ca Sașa Bârlădeanu, ajunși acolo pe vorbe și pe politică.

Acum, cînd Andrei Pleșu încearcă măcar o răscoală simbolică împotriva banditismului doctoral și a dictaturii submediocrității, acad. prof. dr. Nicolae Manolescu îi transmite, de la distanță, că ideea lui e o prostie, iar Alina Mungiu-Pippidi, că e o biată metaforă și că trebuie aplicată legea, așa cum propune ea.

Dar dacă așa-zisa prostie a lui Pleșu e ultima încercare posibilă prin care doctorii care-și merită titlul mai pot avea o majoritate convingătoare în fața unei viitoare majorități conduse de generalul Oprea și de ceilalți plagiatori cărora nu li se aplică legea, cum așteaptă Alina Mungiu-Pippidi? Ne mai întoarcem o dată la rezistența prin cultură în timp ce-l facem academician pe Gabriel Oprea și-l povestim pe Victor Ponta ca pe un Lucrețiu Pătrășcanu al plagiatului?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]