Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 1 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 1 –

Nu mi-a fost ușor să iau această decizie. Nu mi-a fost ușor deloc. Dar nu mi-a dat de ales.

*

Sunt în Dakar, într-o vilă discretă pe care mi-a pus-o la dispoziție prietenul meu Abdoulaye Wade, zis și Fantomas, președintele țării. Aș fi putut să mă ascund în Franța, dar Nicolas mi-a spus că e periculos și cam bătător la ochi. DGSE-ul obținuse informații recente, destul de îngrijorătoare. Nicolas a fost cinstit și nu mi-a ascuns realitatea: „Prietene, și așa este extrem de nervos că ai fugit din țară. Dacă vei rămâne aici, până la urmă tot te va găsi. Atunci va înțelege că tu ești cel care a furnizat Franței dosarele romilor și ai dus la prăbușirea întregii operațiuni «Țiganca împuțită». În acel moment eu nu te-aș mai putea apăra. Suntem membri în UE și NATO și, ca aliați, aș fi obligat să te predau. Mai bine te duci la Fantomas. În doi-trei ani lucrurile se schimbă“.

Stau pe terasa vilei de pe Corniche și îmi petrec ziua scriind. Și bând. Nu mă apuc de scris decât după al doilea Pastis. Asta mă ajută să mai uit că încă nu-mi pot accesa conturile din Elveția. Și să uit că mă aflu departe de casă de o eternitate. Acum trei zile eram la București.

Sunt la al treilea Pastis și mă uit trist la Atlantic. Pescarii s-au întors de mult în port. E liniște. Cei 40 de soldați care mă păzesc au adormit. Iar eu, singur sub soarele de amiază, uns din cap până-n picioare cu cremă cu factor de protecție 134, îmi aduc aminte cum un primar beat mi-a influențat destinul.

*

În ziua în care m-am născut, în Petrileni nu era nici măcar o singură ursitoare. De obicei erau câte trei-patru, atârnând pe lângă nea Vasile, primarul. Dar nu și atunci, pe 26 iulie ’56.

Nea Vasile stătea de dimineață în fața Primăriei, cu un steag roșu în mână, cu o seceră în cealaltă și aștepta ursitoarele să se întoarcă de la Dr. Petru Groza, unde le trimisese după ciocan. Mama era acasă, înconjurată de femeile din familie și vegheată de moașa din Rieni. Toată lumea aștepta să mă nasc. Mai puțin tata, pe care îl chemase nea Vasile să sărbătorească. Tata nu vrusese să meargă, inițial, că spunea că-i superstițios și că nu se apucă să sărbătorească dinainte. Da’ nea Vasile i-a arătat o telegramă de la raion:„Canal Suez naționalizat. Stop. Sărbătoare. Stop. Întreaga lume socialistă. Stop. Organizați corespunzător. Stop. Steag roșu. Stop. Seceră și ciocan. Stop. Moarte imperialiștilor. Stop. Nu lăsați nea Vasile alcool. Stop“. Când a auzit despre ce-i vorba, mama l-a îndemnat din priviri să meargă.

Tata s-a smuls cu greu de lângă patul mamei și a pornit spre Primărie cu nea Vasile. După ce au ieșit pe poartă, tata s-a uitat înapoi spre casă, cu sufletul greu. Când a văzut că nimeni nu-l urmărește, a luat telegrama din mâna primarului și a dat s-o rupă. „Nu, băi nebunule, n-o rupe, că e pă bune!“, a urlat nea Vasile. „Ei, e pă bune…“, a zis tata, „doar am vorbit de-asară, la cârciumă, că găsești matale ceva să mă scoți din casă, de lângă muieri. Tre’să recunosc, nea Vasile, că nu mă așteptam la asta cu Suezul!“ Nea Vasile i-a smuls telegrama din mână și a plecat îmbufnat spre Primărie: „E pă bune, bă, e pă bune! ’Tu-le neamu-n cur dă egipțieni. De unde găsesc eu acuma ciocan? Seceră nu-i problemă, că e perioadă de recoltat și nu s-atinge nimeni dă ele, da’ciocan?“.

Când au ajuns la Primărie, triști, ursitoarele desenau pe un cearșaf un sfinx cu pumnul ridicat, revoluționar. Când a mai văzut și asta, nea Vasile le-a urcat în carul de serviciu și le-a trimis la Dr. Petru Groza, să facă rost de ciocan. În învălmășeală, sau de unde tata trăsese mai tare de ea, o bucată de hârtie din telegramă se rupsese și dispăruse. Era aia pe care scria „Nu lăsați nea Vasile alcool“. Așa că tata și primarul s-au așezat în fund pe scările Primărieiși au început să sărbătorească. Fără ciocan, cu sfinxul neterminat și cu toți copiii în vacanță, nici n-aveau ce altceva să facă. Și nici pe cine să trimită după băutură. Noroc cu rezerva lui nea Vasile.

Pe-nserat, un nor de colb se apropia de Primărie. Nea Vasile luase poziție de drepți și aștepta ca ursitoarele să-i pună în mână ciocanul. Numai că nu erau ursitoarele. Era tușa Elena, nevasta lui nea Vasile. Urla către tata: „Ți s-o născut ficior! Să faceți actul imediat!“. Nea Vasile, ca să scape de gura nevesti-sii, intrase repede în Primărie și se apucase de scris ceritificatul de naștere. „Îi zicem Suez, ca la canal, că doar s-o născut în zi istorică“, bălmăjea nea Vasile în timp ce ascuțea stiloul cu o brișcă. Da’n-apucase bine să vâre tocu-n călimară, că-și și luase una după ceafă de la tușa Elena. „Suez pe mă-ta, bețivule. Azi e ziua Sfântului Ermolae, dară pe prunc așa o să-l cheme: Ermolae!“ Nea Vasile se uita întrebător la tata. Când la unul, când la altul. Tata se uita la nea Vasile. La amândoi odată, că erau mici de staturăși-ncăpeau. „Er… Erm… Ermo… Erm… E, o laie!“,se enervase nea Vasile doar cu puțin înainte de a doua scatoalcă de la tușa Elena. „Vasile!“, urlase femeia. „Vasile“, scrisese primarul și deja era prea târziu. Nu mai putea să șteargă. Cu ochii în lacrămi, primarul îi întinsese tatii certificatul de naștere și o făcuse el pe ursitoarea.„Lasă, omule, nu pune la suflet. O să ajungă mare, uită-te la mine. Cel puțin ministru. De Interne. Sigur. Păi, cu prenume de primar și nume de filozof? Da-da, de copilu’ ăsta o să mai auzim. Vasile Blaga! Ce bine sună…“

*

Așa e. Sună. ’Tu-i în gură de bețivi! Sună. Cred c-o să răspund, deși numărul ăsta nou de mobil nu-l are nimeni.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Foarte tare. Dar sa stiti ca pt localnici s-a chemat intotdeauna Stei (la fel ca si acum), nimeni nu a folosit denumirea de Dr. Petru Groza.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]