Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 17 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 17 –

Vasile Blaga avusese opt ore grele. Muncise la transformarea micului Moussa. Opt ore era mult, recunoștea și el, pentru o primă ședință, dar era conștient că nu avea mult timp la dispoziție pentru transformarea senegalezului. Dacă voia să facă din el un Vasile Blaga desăvârșit, era de lucru. Iar asta cerea timp, or el tocmai timp nu avea. Elena lui dragă putea sosi în orice moment, nu se îndoia de asta. Dacă citise mesajul de la el, ăla trimis în sticluță și strecurat pe țeava de la duș, atunci nu avea cum să mai întârzie mult. Era, credea el, o chestiune de zile. Nu multe. Așadar, până atunci pregătirea lui Moussa trebuia finalizată. Și era greu, foarte greu.

Acum, însă, nu voia decât să se odihnească. Se îndrepta, agale, spre dormitor, când apăru Mamadou, destul de agitat.

Mon Douanier, mon Douanier!

– Ce-i, băiete? Ce mai este?

Mon Douanier, trebuie să vedeți asta.

Și, fără să mai aștepte încuviințarea defectorului, Mamadou îi arătă lui Blaga o sticlă de un litru și jumătate în care se găsea un obiect dreptunghiular, destul de plat. Sticla avea o etichetă pe care omână delicată, feminină, scrisese, destul de citeț: „Pour Vasile“.

– Aaaa, Mamadou, ce scrie pe eticheta aia?

– Zice că e pentru dumneavoastră, monDouanier.

– Ei, na.

– Da, serios.

– Hmm. Și deunde ai sticla, Mamadou?

– A pescuit-o acum din ocean un pescar de pe-aici. Și mi-a adus-o de îndată, că nu știa ce înseamnă „Vasile“. A zis că poate știu eu, că-s mai umblat.

– Măi, Mamadou, dar poate nu e pentru mine. Vasile sunt mulți, prietene, foarte mulți.

– În Senegal? Mă faceți să râd, mon Douanier, mă faceți să râd. Sunteți singurul Vasile pe o rază de mii de kilometri. Mai era unul, acum câțiva ani, la ambasadă, dar a fost rechemat la București.

– Aha. Deci zici că e pentru mine?

– Sigur-sigur. Mie-n sută.

– Bine. Hai să vedem ce este înăuntru.

Mon Douanier, eu cred că este un telefon mobil.

– Un telefon mobil?

– Da. Un smartphone din ăla.

– Aha. Da’, băi, Mamadou, cum să fi băgat un smartphone în sticlă?

– Păi, dacă-mi permiteți o ipoteză, eu cred că au făcut cum se face la noi, în România, cu perele din sticlele de palincă. Exact așa au băgat și smartphone-ul în sticlă.

– Mamadou, da’ tu știi cum se bagă perele în sticlele de palincă?

– Știu!

– Ia zi-mi și mie!

– Nu, că e secret.

– Hmm, deci nu știi.

– Ba știu.

– Nu, mă, nu știi, cămi-ai fi spus. Deci, Mamadou, eunu cred că au băgat telefonul ăla așa cum se bagă perele în sticlele cu palincă. Pentru că asta însemna să pună șticla pe craca pe care crește telefonul, cu gura în jurul florii de telefon polenizate de către albine. Și după aia ar fi trebuit să stea să aștepte să crească telefonul în sticlă. Ia zi-mi, ce model e telefonul ăsta din sticlă?

– iPhone 4S.

– Păi, vezi, Mamadou? 4S-ul e lansat pe 14 octombrie anul trecut. N-avea timp, frate, să crească în sticlă. Îți dai seama, da? Deci dacă puneau sticla pe craca de iPhone pe 14 octombrie, nu avea timp să crească până acum ditamai telefonul.

– Aaa, nu m-am gândit.

Și tocmai când își recunoștea greșeala, telefonul începu să sune insistent. Surprins, Mamadou scăpă sticla din mână, direct pe pardoseala terasei. Sticla, evident, se sparse. Dar telefonul continuă să sune. Blaga îi făcu un semn elocvent, care însemna „Răspunde, boule, ce stai?“, așa că Mamadou răspunse.

Oui?

– Mamadou, hai că mă grăbesc. Dă-mi-l pe gras la telefon. Crin sunt. Crin Antonescu, președintele României.

– Interimar, mai apucă Mamadou să spună până când Blaga îi smulse iPhone-ul din mână.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]