Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 27 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 27 –

Eliberat de faptul că-l numise pe Elwis șef la TVR, Victor Ponta putu să plece, în sfârșit, spre președintele interimar. Pe drum, ghidat de sepepiști, premierul își imagina chinurile la care îl va supune pe partenerul său de coaliție, oratorul Crin Antonescu. Avea un chef de bătaie ceva de speriat. Se și vedea lovindu-l pe Crin, da’ așa, finuț, cât să nu lase urme. Moamăă, ce i-ar mai fi dat! Că nu mai rezista. Nu poți să conduci așa o țară, să te lași la mâna unei televiziuni, să fii premier în funcție, ca el, președinte în funcție, fie și interimar, ca însuși Crin, și să te scălămbăi la Gâdea de dragul audienței. Nici nu putuse să asculte dezvăluirile Buldogului, să vadă ce a mai zis ăla, să vadă cum îl dărâmă pe tiranul Băsescu. Nu, că ei aveau treabă să se joace de-a dictatorul și de-a Udrea fugărindu-se prin platou.

– Domnule prim-ministru, îi întrerupse sepepistul gândurile, am ajuns. Domnul președinte vă așteaptă.

– Interimar.

– Poftim?

– Domnul președinte interimar.

– Ce-i cu el?

– Nu știu ce-i cu el, asta mă întrebam și eu, ce o fi cu el.

– Cu cine?

– Cu președintele interimar.

– Care președinte interimar?

– Crin, răcane!

– Aaa, domnul președinte.

– Domnul președinte interimar, băi! Președinte interimar. Asta este. Nu este președinte, este președinte interimar.

– Cum doriți. Deci domnul președinte vă așteaptă.

– Interimar, băga-mi-aș… mai mormăi Ponta și intră în cabinetul interimar al președintelui interimar.

Crin Antonescu stătea destul de interimar într-o poziție interimară nu foarte protocolară. Adică, altfel spus, stătea cu curul pe birou și părea destul de încurcat, studiind mai multe recipiente cu diverse lichide. Auzind ușa, se întoarse și-l văzu peVictor Ponta îndreptându-se spre el, vădit montat.

– Victoreee, ce mă bucur că n-ai plecat! Ia, zi-mi repede, ce să iau?

– Ia-o pe asta, spuse Ponta, trimițând o palmă spre figura interimarului.

Dar aghiotantul interimar al președintelui interimar veghea, așa că se interpuse la timp între palma premierului și obrazul lui Antonescu.

– Dă-te, băi, din calea mea, că vreau să-l bat!

– Cu respect, domnule prim-ministru, dar nu se poate. Nu în timpul serviciului meu.

– Nu? Bine. Și când termini tu serviciul?

– În zece minute.

– Bine, aștept…

Crin Antonescu privea amuzat la prietenul său. Îl cunoștea destul de bine și știa că, până la urmă, urma să-i treacă.

– Hai, băi, Victore, zi-mi ce să iau: Alka Seltzer, moare, suc de roșii, aspirină simplă…?

– Pentru ce?

– Pentru mahmureală, cum pentru ce?

– Nu știu, frate, nu știu, că eu nu sunt mahmur niciodată. Pentru că nu prea beau. Dacă vrei să știi leacuri de mahmureală sună-l pe Băsescu.

– Cum adică să-l sun pe Băsescu?

– Ei, cum? Cum îl suni tu mereu, să vă sfătuiți…

– Ce-ai, mă? Când îl sun eu pe Băsescu să mă sfătuiesc cu el?

– Mereu.

– Hai, că bați câmpii!

– Ei, bat câmpii. Mereu îl suni, știu eu. Îl suni, râdeți de mine, uneltiți…

– Hai, băi, dottore

– Vezi? Vezi?

– Ce?

– Îmi zici „dottore“, cum mi-a zis ăla. Și după aia îmi spui că n-ai nici o treabă cu el, că nu vorbiți, că nu vă sfătuiți…

– Hai, Victore, că glumeam și noi…

– Asta e glumă, Crine? Asta e glumă?

– Păi, ce te superi, mă? Ce, ești doctor? Că dacă erai doctor și îți spuenam „dottore“ înțelegeam să te superi.

– Păi, sunt doctor.

– Ei, hai? Nu erai avocat?

– Am fost și procuror, dacă vrei să știi…

– Ei, pe dracu’! Și avocat, și procuror în același timp?

– Nu, mă, boule! Am fost întâi procuror și după aia avocat.

– Aaa, ai fost procuror și când erai procuror ai făcut și facultatea de avocați și te-ai făcut avocat după aia, când ai terminat.

– Nuuuu. E aceeași facultate.

– Da? Aceeași facultate și pentru procurori, și pentru avocați?

– Da.

– Să nu-mi zici că și pentru judecători, că nu te cred.

– Ba da, mă, și pentur judecători. Procurorii, avocații și judecătorii fac aceeași facultate.

– Să-mi bag pula, nu știam. Eu credeam că sunt trei facultăți diferite. Da’ ca să fii doctor ai făcut altă facultate, nu?

– Nu, mă, nu! Nu sunt medic, sunt doctor în Drept. Am făcut Facultatea de Drept și mi-am luat doctoratul în Drept. Sunt doctor, dar nu sunt medic, nu am făcut două facultăți, ci doar una și bună.

– Hai, că nu mai înțeleg nimic. Mie mi se pare o mega-escrocherie. Adică faci o singură facultate, dar știi, cu ea, nu mai știu câte meserii. Ce cocleală, frate, ce cocleală! Ia să mă uit și eu puțin pe legile astea ale educației, să văd…

Dar ultimul lucru pe care-l mai văzu președintele interimar fu pumnul lui Victor Ponta, căruia sepepistul-aghiotant îi făcuse semn că i s-a încheiat serviciul pe ziua aia.




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Iubire – număr de tramvai

    21 septembrie 2021

    Mai ştii cum te strigam pe-atunci, icoană cu picioare lungi. Şi-acum, scîrbită de păcat, icoana e la reşapat şi-i întrevăd piciorul gol numai la raze şi nămol, numai la coadă […]

  • Luzerman și Muclesman

    21 septembrie 2021

    Chiloții roșii de supererou picat la treaptă și băut la volan au fost tricotați cu încăpățînată trudă de #echipacîștigătoare, în atelierele amenajate la Cotroceni. Pelerina, lucrată în dublă cusătură – […]

  • Tupeistul târșelos

    21 septembrie 2021

    E plină lumea de câini de dimensiuni mici. Sunt dulci, simpatici și extrem de adaptați modului de a trăi al contemporaneității. În lumea în care apartamentele de lux vândute de […]

  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Iubire – număr de tramvai

    21 septembrie 2021

    Mai ştii cum te strigam pe-atunci, icoană cu picioare lungi. Şi-acum, scîrbită de păcat, icoana e la reşapat şi-i întrevăd piciorul gol numai la raze şi nămol, numai la coadă […]

  • Luzerman și Muclesman

    21 septembrie 2021

    Chiloții roșii de supererou picat la treaptă și băut la volan au fost tricotați cu încăpățînată trudă de #echipacîștigătoare, în atelierele amenajate la Cotroceni. Pelerina, lucrată în dublă cusătură – […]

  • Tupeistul târșelos

    21 septembrie 2021

    E plină lumea de câini de dimensiuni mici. Sunt dulci, simpatici și extrem de adaptați modului de a trăi al contemporaneității. În lumea în care apartamentele de lux vândute de […]

  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]