Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 3 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 3 –

După ce se prinse că a căzut victima unei campanii publicitare agresive și înșelătoare, Vasile Blaga îl trimisese pe Mamadou să mai aducă o carafă de palincă, de la rece. Mamadou, care se învățase cu oaspetele său, adusese direct două, pe care defectorul le terminase în jumătate de oră. Acum dormea pe șezlongul lui preferat, pe marginea piscinei. Mamadou bătu de șapte ori în micul balafont pe care-l purta la gât și imediat se înființară doi tineri vânjoși.

– Mbaye și Souleymane, hai, că aveți treabă. Este mult prea puternic soarele ca să-l lăsăm pe mon Douanier să stea acolo, oricâtă creme și-ar fi dat pe el. Dar nici nu-l putem căra la umbră, că ne alunecă printre mâini. Umbrelă nu putem să-i punem deasupra, că nu avem voie, cică nu-l mai pot apăra sateliții prietenilor francezi, că nu-l văd. Așa că, băieți, la fiecare cinci minute trebuie să-l întoarceți de pe o parte pe alta, ca să nu se ardă. Vă rog să fiți foarte atenți, să nu-l vărsați în piscină. Dacă cere de băut, știți ce aveți de făcut: îi umeziți buzele cu tifonul ăsta înmuiat în palincă. În niciun caz nu i-l lăsați să-l sugă, că iar începe să aibă coșmaruri cu copilăria din Petrileni. Înțeles?

– Da, Mamadou, bazează-te pe noi!

– Bine, vă las, că am niște treabă înăuntru. Mă întorc peste o oră, că mai mult
nu doarme.

În timp de Mbaye și Souleymane se postau strategic lângă Vasile Blaga, Mamadou intră în vilă și se duse direct în camera românului. Nu-i luă mult să găsească primele pagini ale manuscrisului a ceea ce ar trebui să fie memoriile cutremurătoare ale unui om auto-exilat din motive politice. Așa cum bănuia, Vasile pusese câte o pagină în câte o sticlă goală, apoi numerotase sticlele. În dressing- ul vast al camerei se strânseseră câteva zeci de sticle goale, dar numai câteva avea câte o hârtie în ele. Mamadou începu cu sticla pe care scria „Introducere“. Înăuntru era o pagină cu doar câteva rânduri:

„Azi, în prima zi a exilului meu în Senegal, am început să-mi scriu memoriile. Trebuie să spun tot adevărul, trebuie ca oamenii să știe. Tot. Vreau ca lumea să afle cine este cu adevărat Traian Băsescu, ce a făcut și ce continuă să facă. Este nevoie de adevăr, oricât m-ar costa asta. Deja mi-am lăsat familia în mijlocul pericolului. Averea mea, strânsă prin muncă cinstită, îmi este deocamdată inaccesibilă. Sunt căutat în toată lumea, oribila neosecuritate a lui Coldea are ordin să mă extermine. Dar voi rezista, voi sta aici până când voi termina de spus tot adevărul. Atunci tiranul, dictatorul nu va mai avea unde să se ascundă.

Din păcate, scrisul merge încet. Trebuie să golesc sticlele, pentru a avea unde să pun paginile. Dacă golesc o sticlă, nu mai pot scrie câteva ore. Dacă n-o golesc, nu am unde să pun ceea ce scriu. Este greu, cumplit de greu.

Dar eu sunt Vasile Blaga, din Petrileni, născut în ziua naționalizării Canalului de Suez. Nimic nu este imposibil pentru mine.“

Mamadou rămase puțin pe gânduri. Era o introducere slăbuță. El, care făcuse filologia, la Timișoara, putea să scrie mult mai bine. Fusese și membru al cenaclului facultății, scrisese poezii, multă vreme. Fusese îndrăgostit de una dintre profesoare. Nu-i fusese lui profesoară, nici nu mai preda la facultate, dar mai trecea pe acolo din când în când. Era foarte atentă cu studenții străini și îi strângea pe toți într-un amfiteatru ca să le vorbească despre poeții români. După ce le vorbea, îi punea să scrie ce au făcut în ultima săptămână, cu cine s-au văzut și dacă cineva a zis ceva rău despre conducerea statului. Cum o chema, cum o chema… Aaa, Madamme la Mouche, Mona..

Mamadou rezistă tentației de a scoate poza fostei profesoare pentru a o admira și, luând introducerea scrisă de Vasile Blaga se duse la birou și se apucă să o rescrie.

„Prieten cititor, ce-această carte citești,
Încearcă să uiți ce știai despre mine,
Despre Traian tre’ să uiți ce gândești,
Căci doar așa îți va fi bine.
Ce-ți spun e adevăr curat,
Ce scriu e forma literară.
Poate-ai să crezi că-s mereu beat,
Sau, dacă nu, c-am tras pe nară.
Dar nu, atent să fii și ai să vezi
Cât de întinsă este plaga,
Încet-încet ai să mă crezi,
Că sunt om bun. Vasile Blaga“

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]