Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 4 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 4 –

– Ce faci, Mamadou, aici?

Tânărul căpitan senegelez ținea în mâini o sticlă goală pe care o scăpă instantaneu pe podea. Din fericire, pe podeaua dressing-ului fuseseră întinse mai multe piei groase de animale, aduse de fugar din țara natală, așa că sticla nu se sparse.

– Mamadou, repet: ce faci aici?

Din ușa dressing-ului se revărsa curajos înspre interior o burtă roșiatică. În spatele burții se ghicea trupul unui bărbat alb la origini, acum ușor colorat de soarele Senegalului. Deasupra trupului, la o înălțime regulamentară, se vedea capul lui Vasile Blaga. De acolo venea vocea curioasă care voia să afle ce face Mamadou.

Mon Douanier, începu căpitanul, nu este ceea ce pare. Vă rog să mă credeți, nu…

– Scutește-mă, Mamadou. Am văzut mii ca tine. Le acorzi încredere, te lași pe mâna lor și, când colo, ei așteaptă doar o ocazie, cât de mică, pentru a-ți goli sticlele. Cât ai băut?

Mon Douanier, pe cuvântul meu, eu, de fapt…

Abia acum își dădu seama că mai bine spunea că a băut decât să-i spună că începuse să-i rescrie memoriile. Dumnezeu știe ce orgolii de scriitor mai avea și defectorul ăsta.

Mon Douanier, îmi cer iertare. Se vede că nu vă pot ascunde nimic. Da, am băut din palinca dumneavoastră!

– Cât, Mamadou, cât?

– Aaa…

– O gură? Două? Juma’ de sticlă?

Mon Douanier, nu. Am băut o sticlă întreagă. Asta de am scăpat-o pe jos. Toată am băut-o, mon Douanier. Nu știu dacă mă veți putea ierta…

– Stai liniștit, Mamadou. Mă bucur că ești cinstit. Dar, să știi, nu trebuia să te strecori aici ca să bei. Avem palincă destulă. Trebuia să-mi spui că ai chef de o dușcă și beam împreună.

Mon Douanier, dar îmi era rușine.

– Să nu-ți fie, prieten drag. Hai, mai ia o sticlă și vino să stăm de vorbă. Aduc eu pahare din bucătărie.

Mamadou schimbase toate culorile pământului, dar, spre norocul lui, asta nu se vedea. Acum răsufla ușurat. Deocamdată scăpase. Dar oare ce urma? Să bea cu fugarul? Din ce citise în dosarulacestuia, îl așteptau momente grele. Foarte grele. Dar își asumase. C’est la vie. On va s’aimer, on va danser, Oui cest la vie, la la la la la

راني مانادم على ليام

مهما تكوني بعيدة عليا

راني مانادم على ليام

هدروا أنا فيك وفيا

Pff, ce-i ieșise asta. Suna bestial. Să nu uite să i-o trimită lui Khaled, poate face ăla hit din ea.

De pe hol se auzeau pașii duduinzi ai lui Vasile Blaga. Mamadou lăsă deoparte visele de textier de raï și se repezi în cameră, cu o sticlă plină în mână, făcându-se că așteaptă nerăbdător paharele.

– Așa, băiete, așa, spuse Blaga intrând pe ușa camerei. Văd că ești gata pentru prima ta lecție.

– Lecție de ce, mon Douanier?

– De băut, camarade. Lecția numărul unu de băut palincă, după maestrul Blaga Vasile, din Petrileni. Hai, ia un loc.

Mamadou se așeză ascultător pe un scaun în jurul mesei rotunde de 12 persoane. Vasile Blaga puse paharele pe masă, deschise sticla de palincă și turnă generos.

– Dragul meu, întâi de toate, spune-mi ceva foarte improtant: ești musulman?

– Nu, mon Douanier, sunt catolic. Am fost și ministrant. Băiat de altar, adică.

– Ha-ha-ha, catolic. Și băiat de altar… Dacă-ți ceream să stai pe genunchii lui nenea Blaga n-ai fi zis nimic, nu-i așa?

Mon Douanier?

– Hai, hai, nu te face că nu înțelegi. E drept, noi n-aveam catolici în sat, nici în comună, dar am avut prieteni catolici, când eram mic. Ministranți, ca tine. Aveau cele mai frumoase mașinuțe de fier, din RFG. Și ciocolățele aveau, Mamadou, ciocolățele… Dacă înțelegi ce vreau să spun.

– Nu înțeleg, mon Douanier, îmi pare rău.

– Mă rog, lasă, o să spun că te cred.Ia zi-mi, Mamadou, unde ai făcut tu facultatea?

– Păi,mon Douanier știe, că i-am mai spus. La Timișoara.

– La Timișoara? Și zici că știi să bei palincă?

– Eram cel mai bun din an, mon Douanier. Cel mai bun.

– Dragule, nu știi nimic. Beai dinainte să ajungi în România, la studii?

– Nu, acolo m-am apucat.

– Păi, atunci tu nu știi să bei, dragă băiete. Chiar nu știi.

– Ei, nu știu! Dacă vă spun că eram cel mai bun din an…

– „Cel mai bun din an, cel mai bun din an…“, îl maimuțări Vasile Blaga pe căpitanul senegalez. Da, poate, admit. Dar erai cel mai bun din an la Timișoara. Ăia, Mamadou, habar n-au să bea.

Mon Douanier, vă contrazic! Banatu-i fruncea! Pe orice stadion, pentru un sfânt blazon, pân’ la victorie noi vom bea, la-la-la-la!

– Vezi că le încurci, Mamadou!

– Se poate, nu știu. Dar noi, bănățenii, știm să bem.

– Uită asta! Acum vei învăța cu adevărat să bei.

*

De trei ore, în camera lui Vasile Blaga se bea vârtos. Pe jos zăceau, alandala, șapte sticle de palincă. Jumătate dintre ele fuseseră golite de oaspetele român. Cele opt pisici ale vilei de pe Cornișă zăceau, la rândul lor, ca și moarte, în jurul ficusului în ghiveciul căruia Mamadou vărsase restul sticlelor.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]