Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Păcătoasa datorie și sfîntul talent literar

Zoom Păcătoasa datorie și sfîntul talent literar

Între preoții care au purtat petlițe la sutană pe vremea războiului s-a numărat și scriitorul Ion Agîrbiceanu, tatăl literar al tragicei Fefeleaga și al costelivului Bator. S-a născut în 1882 la Cenade, pe teritorul a ceea ce atunci se numea Austro-Ungaria, într-o comunitate de săteni devotați porcului și țuicii de prune, dominată de funcționari maghiari și reguli nemțești. Hărnicia ardelenească și molcoma degustare a șuncii, la care se deda comunitatea, au pus în obrajii micului Ion o roșeață care, adăugată ochilor albaștri, îi făurea un chip de înger scăpat din ceruri într-o căpiță de fîn. Satul întreg a început să i se închine pe furiș, iar micile sale năzbîtii de copil au fost considerate fapte ce prevesteau viitoarele minuni. Cumințenia și istețimea naturală au contribuit la aura lui de sfînt precoce, așa că, atunci cînd a absolvit Facultatea de Teologie de la Budapesta, părinții lui au căzut în genunchi și au mulțumit Domnului pentru semnul ceresc pe care l-au trimis.

Dacă la exterior impresiona prin frumusețe fizică, tînărul Agîrbiceanu se lupta la interior cu muza. Talentul lui liric s-a revărsat asupra semenilor încă din 1904, cînd a început să publice în periodicele vremii. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, iar în 1906 i se publică primul volum de proză. Pînă la Marele Război, Agîrbiceanu combină literatura cu Biserica într-o proporție care-l face popular publicului și îndrăgit enoriașilor. Cînd încep să vîjîie primele obuze pe deasupra Carpaților, el e deja un scriitor consacrat și preot în parohia Orlat. În fața ofensivei austro-ungaro-germane se refugiază cu familia în Moldova și, de sub hainele preoțești, acordă sprijin spiritual celorlalți refugiați. În 1917, în decembrie, după ce marile bătălii de la Mărășești-Mărăști-Oituz opriseră inamicul, Ion Agîrbiceanu se înrolează ca preot militar în Corpul Voluntarilor Bucovineni și Ardeleni. Regimentul Voluntarilor Ardeleni nr. 1 Turda, unde e alocat Agîrbiceanu, ia parte la operațiunile de dezarmare a Corpului 2 de Armată rus, care plănuia să treacă în Basarabia cu toată muniția și intențiile de război. La fel, Agîrbiceanu participă cu rugile și afuriseniile sale la luptele de apărare a depozitelor de armament pe care alt corp de armată rus, Corpul 4, le viza pe drumul spre casă, ca să aibă cu ce prăda teritoriul Basarabiei. Conduși de colonelul Dragoș Buricescu și inspirați de preotul Agîrbiceanu, voluntarii ardeleni i-au pus pe ruși pe gînduri, făcîndu-i să lase baltă, cu pierderi grele, ideea de a-i împușca pe basarabeni cu muniție românească.

Pe lîngă preotul militar Agîrbiceanu, la războiul de reîntregire a luat parte, cu același trup, și scriitorul Agîrbiceanu, care, în opera “O lacrimă fierbinte – cuvinte către oastea țării”, a îmbărbătat armata de eroi țărani în ultima etapă a luptei. Uriașul sacrificiu uman, care a lăsat satele românești goale și a compensat incompetența generalilor, li se datorează, în egală măsură ca pogonului promis de rege, acestui tip de scrieri compuse de scriitorii vremii: Sadoveanu, Slavici, Minulescu, Goga, Agîrbiceanu.

Agîrbiceanu a fost decorat cu “Coroana României” în grad de cavaler, iar după război a fost făcut academician. Viața lui pînă la moarte a decurs împovărată de distincții și demnități. Meritele i-au fost răsplătite de toate regimurile, așa încît, după ce a murit și a fost înhumat, în 1963, nimeni n-a știut ce anume strălucește din întunericul mormîntului său: talentul literar sau decorațiile?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Două nimerick-uri

    22 ianuarie 2019

    *** N-ați lăsat în urma voastră temple, nici hrisoave grele cu peceți, ci-n closetul gării, cu exemple, v-ați întins doar mucii pe pereți. Peste veacuri oamenii de știință or să […]

  • Cîtă putere are Puterea?

    22 ianuarie 2019

    Puterea politică e făcută din legi, instituții și bani, la care se adaugă spiritul de toleranță al societății. După cum merg treburile la noi, puterea politică pare să aibă două […]

  • Șah și table cu Justiția

    22 ianuarie 2019

    Acum aproape două decenii, pe culoarele tribunalelor umblau diverși domni și doamne cu rochii negre lungi, trăgând cu urechea la greii Baroului București, în încercarea de a mai prinde câte […]

  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

romania100