O fi jale, o fi of, dar jucăm și în play-off. Deși acasă sîntem vai de mamițica noastră, pe plan extern am băgat spaima-n continent, din Georgia pînă-n Feroe. Cum să explici inexplicabilul? Avem jucători bunicei și parcă mai determinați decît altădată, desigur. Avem și niște antrenori tineri, conectați la tendințele fotbalului actual: Reghecampf, Isăilă, Contra, Pustai… Secretul succeselor șade totuși, zicem noi, în altă parte. Avem un management super, tăticule!
Să începem cu Astra, steaua începutului de campionat, cu patru victorii din tot atîtea meciuri. Ioan Niculae, liderul trupei energofage Chemical Brothers, a băgat îngrășăminte într-o echipă slabă, pînă a făcut-o să cînte după placul lui. Astra-i muzica ce-i place! Ca fost securist, i-a învățat pe băieți să asculte și să-și bată adversarii ca la Miliție. În plus, mutarea echipei la Giurgiu l-a făcut să se simtă în mediul lui tranzacțional pe boss-ul Dinu Vamă.
La Ploiești există un investitor, domnu’ Pîrvulescu, dar niște fonduri frumușele vin de la Primărie. Iată cum banul, cheltuit cu cap, adică din gros, face minuni: decît să-l risipești aiurea pe băncuțe și spații de joacă pentru copii, mai bine îl dai pentru banca tehnică și teren de joc pentru seniori.
Pandurii, de cînd se știu, trăiesc sub domnia lui Marin Condescu, inamovibilul lider sindical, Ortacul Suprem de pe Jii. Erau realmente ligniți de foame, i-a făcut să simtă gustul dulce al victoriilor. Desigur, a contat enorm (milioane și milioane) că mai există și un CEO. Nu înseamnă chief-executive officer, așa cum ar crede engleziții fițoși. E vorba de Complexul Energetic Oltenia, altă instituție ce învîrte bani făcuți din averea poporului.
În fine, la Steaua e și mai clar. Odată cu sihăstrirea cuviosului Gigi la Mînăstirea Jilava, echipa și-a găsit liniștea necesară marii performanțe. Ba chiar a evoluat, surprinzător pe alocuri. Blîndul, echilibratul, ponderatul Reghe, dacă o mai ține mult așa, îl va egala în aroganțe pe suspendatul Meme.
Deci, poate ne-ați înțeles pe undeva. Nu contează ce bube ai în cap, important e să dai cît mai multe boabe în porțile adverse. Dacă se califică, ne vom bucura și vom uita de toate păcatele. C-așa-i românu’, uituc și iertător din fire.
Singura problemă ar fi că, ajungînd în grupe, echipele noastre vor acuza un stres. Nu-s obișnuite, bietele, să joace o dată la trei zile, ca-n țările normale. Soluția? Să se mai amîne niște partide din campionat! Dacă și Naționala se califică la Mondiale (cine nu-și dorește?), se mai amînă și niște etape. Totul pentru binele fotbalului românesc! Ce spuneți, că nu se vor mai găsi date-n calendar? Fiți fără grijă! FRF și LPF au soluții pentru orice: partidele și etapele restante se vor reporta pentru campionatul următor.
