Oof, viața mea, ar trebui să exclame toți cei care, rătăciți prin cultură, își mai făceau iluzii. Povestea vine de demult tare, cam de prin 2010, pe cînd Guvernul (de tristă amintire) Boc, în criză de bani și credibilitate, se strofoca să scoată artiștii din sistemul de pensii. Pe scurt, dacă erai actor, trebuia să alegi: pensia sau spectacolul! Greu de spus ce era mai stupid, feciorul sau guvernul. Paradoxurile au început de-a doua zi. Și, conform înțelepciunii românești, care spune că nu pot ei legifera cît putem noi fenta, toată lumea s-a orientat, fentînd statul lacom. Așa au mers lucrurile, tîrîș-grăpiș, pînă a venit noua și răzbunătoarea guvernare. Ieri, întristare, azi, lumină. Iată ce a creierit ministerul:
"2. La articolul 2, literele a)-c), f) și i) se modifică și vor avea următorul cuprins: – ș…ț b) manager A persoană fizică ce a cîștigat concursul de management și a încheiat un contract de management cu autoritatea, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență; managerul nu este funcționar public, nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică;
3. Articolul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 3 – Managementul instituțiilor publice de cultură poate fi încredințat unei persoane fizice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
[…] g) nu a împlinit vîrsta legală pentru pensionarea pentru limită de vîrstă".
Prin urmare, dragă Ion Caramitru și voi, manageri purii, luați-vă pensia și umblați. Nu s-a schimbat schimbarea, vine noua gardă. De catifea, de fontă sau de fier!
