Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pentru a oprima femeile, Oscarul pentru rol masculin a fost dat unui bărbat

Zoom Pentru a oprima femeile, Oscarul pentru rol masculin a fost dat unui bărbat

Dacă Anthony Hopkins lua Oscarul acum 30 de ani pentru că mîncase ficatul unui cetățean cu fasole și puțin Chianti, acum a recidivat în timp ce savura nervii și zilele unei cetățence. Una foarte apropiată. Pe care-o vede ca pe-o fiică. Sau poate chiar îi e fiică, nu mai știe exact.

La cît de enervantă e, tot insistînd că „Nu e bine s-o faci pe Angela «Tîrfă mică!». Și nici s-o faci să plîngă. Și nici s-o acuzi că ți-a furat ceasul pe care l-ai ascuns sub cadă, în locul tău special de ascuns lucruri. Nu, nu te-am urmărit ca să aflu asta! Am zis și eu așa, întîmplător“, s-ar putea să-i fie fiică. În orice caz, dacă o ignoră cu dădăceala ei inutilă, e acceptabilă. Bărbat-su, însă, e foarte arogant. Și ăla chelios, și ăla țigănos. De ce naiba sînt doi? Și de ce uneori vorbesc la  fel? O s-o întrebe pe cealaltă fiică. Aia îl iubește mai mult. Chiar, de ce n-a mai venit să-l vadă? Și de ce asta pisăloagă plînge de cîte ori aduce vorba? Și de ce iar s-a schimbat casa în jurul său? Să fie din cauză că a venit seara? Hmm, probabil de asta e în pijama. Atunci de ce fii-sa insistă că e dimineață și îl întreabă ce vrea la micul dejun? Și de ce n-are nici acum ceasul pe mînă? E al naibii de greu să-ți dai seama unde te afli temporar dacă n-ai ceas. Și, în definitiv, ce e demența asta din jurul său?

Da, e demență. Evidentă pentru ceilalți, cei care se perindă prin cadru, sporind confuzia protagonistului și hrănind dezorientarea spectatorului. Sînt ei produsul unei minți bolnave, alta decît cea a autorului-regizor Florian Zeller? Greu de spus. Regia are o grijă de OCD-ist să nu le dezvăluie natura reală sau imaginară, așa cum avea, pe vremea lui, musiu Noapte-Hymalaian în Al șaselea simț. Diferența e că ultimul își arată toate cărțile la final. Zeller, pe de altă parte, se mulțumește să crească suspansul, să hrănească impresia că povestea ascunde un twist parșiv și, la final, să-și lase spectatorul, în bună măsură, să descurce ițele singur. Da, se poate. Și, da, e infinit mai plăcut decît să fie servită explicația pe tavă.

Olivia Colman ar fi meritat probabil să primească al doilea Oscar pentru rolul ei. Dar cum nu e nici asiatică, nici babă, ea se mulțumește să fie doar impresionantă prin interpretare. Nu există nici măcar un moment în care titanul s-o acopere cu umbra lui, pentru că Olivia nu-și caută lumina în altă parte, ci strălucește prin sine însăși.

Și Anthony Hopkins? Anthony Hopkins este simbolul patriarhatului heteronormativ și opresiv, care a fost pus pe ecran de oculta mondială misogină ca să smulgă Oscarul din ghearele unor netalentate al căror gen este „ofensatx“. Nu întrebați, e din seria womnx sau latinx. Altfel, el e bun, foarte bun, excepțional, perfect natural, ai zice că s-a născut să fie un moș senil. Glumesc, desigur. Dacă De Niro părea fragil și gata să se descompună în Oldfellas, pardon, The Irishman, Hopkins e viu, zdravăn și spirt. E o plăcere să-l urmărești și e o provocare să-i cauți măcar un moment în care să poți spune „E și el bătrîn, nu mai poate juca precum în tinerețe!“. Pentru că ticălosul de moș nu are nici unul.

Deși pornește de la decăderea adusă de boală, surprinzind-o subtil în toată parșivitatea ei, filmul lui Zeller n-are timp să fie cenușiu și deprimant, ci surprinzător și misterios. Secvențele au sensul lor evident, dar mintea spectatorului intuiește repede că mai există un altul, încă neclar, abia bănuit la marginea percepției. Drama, drămuită cu grijă de alchimist, este înrobită artei, așa cum este confuzia sclava înțelegerii. Dezorientarea explică enorm și e un caz rar în care adînca înțelegere se bazează tocmai pe lipsa ei. Dar să lăsăm laudele: merită văzut? Primele cinci minute, că după aia nu vă mai puneți problema, ci doar curul mai comod în fotoliu. The Father e o demență. În cel mai bun sens.

The Father. R.: Florian Zeller. Cu: Anthony Hopkins, Olivia Colman.




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada țăranilor fictivi

    22 iunie 2021

    Astăzi orașul vaccinează satul, o, Doamne, ce frumos poate să sune: cei goi să exerseze dezbrăcatul, cei morți să exerseze-o-ngropăciune ! I-ați vaccinat și-n nouă sute șapte, vîrîndu-le pe gît pămîntul […]

  • Armata morților se pune în mișcare

    22 iunie 2021

    Morții dispăruți în lunile pandemiei au început să reapară. Acum au acte în regulă, identitate și adresă. Au redevenit cetățeni ai României, cu drepturi și libertăți, și își trăiesc somnul […]

  • Campania de explicații merge ca unsă

    22 iunie 2021

    Armata română, care coordonează campania de vaccinare prin viitorul general Valeriu Gheorghiță, are explicații. Mai ales pentru faptul că de luni, deja, scade constant numărul persoanelor care se vaccinează zilnic. […]

  • Un omagiu tardiv

    15 iunie 2021

    Acum vreo șapte ani, prin mica publicitate a unui ziar, am făcut, la preț de nimic, o achiziție  de zile mari. Am intrat în posesia nu a unui Ferrari de epocă, […]

  • Subiecte la examenul de incapacitate

    15 iunie 2021

    Liceele bune, atîtea cîte au mai rămas, sînt distruse sistematic prin falsificarea examenului de capacitate. Faptele se petrec în gimnaziu, prin complicitatea părinți-copii-profesori și prin dezastruoasa formulă a examenului unic […]