Hai că ne place, e mișto. Cel puțin azi, cînd scriem, luni, la prînz (dis-de-dimineață, după ora Americii Latine), Mondialul merge frumos. O fi debutat cu un autogol (Marcelo, săracu’…), dar, ulterior, ne-a cucerit prin media de goluri. Peste trei boabe per meci, să recunoaștem, e un raport cum n-am mai pomenit în istoria recentă. S-ar părea că însuși aerul Braziliei i-a făcut pe băieți să joace ofensiv, tranșant, fără inhibiții. Să ne bucurăm de acest moment unic, fraților, întrucît, la următoarele două ediții, va trebui să străbatem pustiul de gheață al Rusiei lui Putin și deșertul petrolifer al Qatarului. ‘Tu-i FIFA mă-sii!
Noi zicem că un campionat mondial, fetelor, este cam ca o prezentare de modă la Paris sau New York. Se definesc niște tendințe. În sensul ăsta, ceea ce se întîmplă acum la Rio, Curitiba ori Manaus ne arată o schimbare de paradigmă. Din ce ne bunghim noi, ochiometric, ca simpli chibiți, ieșim din epoca posesiei. Spania, fosta regină a balului, a fost rușinată de tupeiștii olandezi. Ne pare rău pentru nea Del Bosque și pentru un jucător atît de rar ca Iniesta… Așa cum mai ziceam, stilul tiki-taka, în splendoarea lui barocă, și-a cam trăit traiul, și-a mîncat mălaiul atîtor titluri. Acum ne întoarcem la chestii mai directe. Nu degeaba îi reproșa nea Franz Beckenbauer lui Pep Guardiola, cu referire la jocul lui Bayern München: păi, ce joc e ăsta, măi, băiete, fără șuturi de la distanță și centrări la cap?
Ei bine, la World Cup 2014 se lucrează întru împlinirea doleanței Kaiserului, campionul mondial din 1974. Văzurăm multe torpile din afara careului și destule căpățîni bine țintite, cea mai ilustră fiind aia a lu’ Van Persie, în meciul cu Spania. Primele partide s-au jucat direct, fluent, fără mare lălăială. Sigur, la meciul 3 din faza grupelor va fi altceva. Pînă atunci, să ne bucurăm de fotbal, că și avem de ce! Deocamdată ne-a mai plăcut și că n-au început încă niște cotonogeli grele, iar greșelile de arbitraj (inerente) au continuat să constituie doar deliciul nostru, al presei.
Da, pînă acum se arată a fi un campionat bonito. Ne-ar plăcea ca, în finală, însăși campioana să reafirme ce zicem noi, ca wishfull thinking, poate: fotbalul următorilor ani va fi pe poartă sau nu va fi deloc!
