Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pistolul fermecat al ofițerului Mihail

Zoom Pistolul fermecat al ofițerului Mihail

Bogată, cosmopolită și desfrînată, Brăila anului 1887 era paradisul negoțului cu grîne și cu amor. Căpitanii de vas, negustorii de cereale, ofițerii și arendașii își risipeau dragostea pe frumusețile locale, disponibile în toate formele și pentru toate gusturile: diafane, slute, voluptuoase, mustăcioase, pitice, deșirate, grase sau trase prin inel. Foșnetul banilor și al hormonilor atrăgea armata prințeselor danubiene la ritualul împerecherii înfrigurate, în sunetul dopurilor de șampanie și în ceața fumului de scrumbie și mititei.

Într-un cartier liniștit al orașului, departe de destrăbălarea portuară, în familia unui sobru colonel de infanterie, se năștea copilul Gheorghe Mihail, viitor erou în cele două războaie mondiale. După ce a urmat școala primară în Brăila, părinții l-au trimis la Iași, la Școala Fiilor de Militari, în speranța dezintoxicării. Gheorghe a iubit de la început strictețea absurdă a gimnaziului cazon și s-a arătat destoinic la toate materiile cu împușcături. Apoi, la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie de la București, pe care a terminat-o în 1907, a uimit întreg corpul ofițeresc prin vocația și sîrguința sa ostășească.

Sublocotenentul Gheorghe Mihail a ajuns repede locotenent și apoi căpitan, a primit comanda unor unități, a unor școli militare și a fost ofițer de stat major. În 1911 a făcut un stagiu în armata austro-ungară, a însoțit trupe franceze în Egipt, apoi a participat, de pe malul stîng al Dunării, la războiul mișelesc contra Bulgariei, apărînd Bucureștiul de un inamic total exclus.

Războiul cel mare l-a găsit în Regimentul 34, tot acolo unde avea să-l găsească și pacea, trei ani mai tîrziu. În septembrie 1916, Regimentul 34 a luat parte la luptele din Munții Buzăului, unde căpitanul Mihail s-a distins la modul excepțional. Versantul dealului pe care-l apărau trupele române a fost luat cu asalt de infanteria mecanizată germană, care observase că puștile românilor fac doar zgomot și nu prezintă risc decît pentru timpane. Gheorghe Mihail s-a ridicat atunci în picioare, a scos pistolul din toc și a condus un atac în alergare care a pus pe fugă mitraliorii inamici. Nemții, se zice, s-au speriat mai mult la vederea pistolului, singura armă care-i putea nimeri, fiindcă o recunoscuseră ca fiind de fabricație germană. În iureșul acelui atac, căpitanul Mihail a fost rănit la picior, fapt care i-a adus cîteva luni de spitalizare și o avansare la excepțional.

Luna iulie 1917 l-a găsit pe maiorul Mihail în fruntea Batalionului 2 din Regimentul 34, așteptîndu-l pe Mackensen la Mărășești. Așteptarea n-a fost în van, căci, odată sosit, mareșalul a făcut prăpăd în pozițiile române. Din Regimentul 34 au mai rămas oameni de un batalion, așa încît regimentul a fost proclamat batalion și pus sub conducerea maiorului Mihail. În următoarele cinci zile, germanii au atacat furibund, dar batalionul condus de Gheorghe Mihail a respins cu eroism toate atacurile. Firește, în momentul psihologic al conflictului, cînd moralul românilor părea să cedeze, maiorul Mihail a scos iar pistolul din toc și a pornit la atac, întîi de unul singur, apoi urmat de soldații care puteau merge. Atacul nu numai că a respins trupele germane, dar a și pătruns adînc în dispozitivul lor, românii capturînd 60 de prizonieri și două mitraliere cu care chiar puteai să tragi. Gheorghe Mihail a fost din nou rănit, dar de astă dată pansamentul avea să fie făcut cu bareta de mătase a Ordinului “Mihai Viteazul”, clasa a treia, fără spade. Pe cel cu spade avea să-l primească abia în al doilea război mondial.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]